Trei paşi în evitarea unei agenţii imobiliare neprofesioniste

Cumpărarea unei proprietăţi la un preţ peste nivelul pieţei este principalul risc pe care şi-l asumă un cumpărător care derulează o tranzacţie pe cont propriu

Marius P. ilustrează perfect tiparul de acţiune al cumpărătorului român de locuinţă. El a început să caute un apartament în primăvara anului trecut, cu intenţia de a evita, pe cât posibil, plata unui comision către o agenţie. Când găsea câte o proprietate care se încadra în bugetul său de 50.000 de euro, mergea la vizionări. De multe ori a dat şi peste agenţi, în funcţie de proprietăţile pe care le găsea. Impresia lăsată de o bună parte dintre aceştia nu a fost una tocmai bună: unii nu văzuseră niciodată proprietatea pe care încercau să o vândă, alţii nu ştiau preţul exact, iar ceilalţi nici măcar nu discutaseră cu proprietarul înainte de vizionare. După o vreme, Marius P. a renunţat la căutare. A revenit în scenă abia în luna februarie a acestui an, cu un credit garantat prin Prima Casă în valoare de 60.000 de euro. După trei luni de căutări, a găsit în sfârşit ceea ce dorea: un apartament cu două camere în zona Dristor-Nicolae Grigorescu, scos la vânzare direct de proprietar, la un preţ de 58.000 de euro. Acum se află în proces de achiziţie a locuinţei. Deşi se bucură de această reuşită, Marius P. se gândeşte şi că, dacă ar fi găsit din start o agenţie imobiliară profesionistă, ar fi scutit mult din timpul, efortul şi chiar banii pierduţi în procesul de căutare.

Precauţia adusă de criză, binevenită
Victor Zaharia, Associated Broker în cadrul Coldwell Banker, se numără printre cei care nu se sfiesc să recunoască că agentul imobiliar nu se bucură de o imagine pozitivă în piaţa românească. „S-a ajuns la această imagine proastă pentru că oamenii vroiau să vândă şi cumpere mult şi repede”, explică el. În perioada de boom, cea mai mare parte a agenţilor nu făceau consultanţă, ci doar vânzări. Aşa se câştigau bani mulţi şi repede. Este evident că nu toţi jucătorii din piaţă se încadrau în această categorie, chiar dacă erau astfel percepuţi.
Zaharia crede că, din acest punct de vedere, criza a avut şi efecte pozitive. Ea l-a făcut pe consumator să se gândească de zece ori înainte să cumpere, să evite deciziile pripite de a-şi cheltui banii şi să fie dispus să-şi ia un aliat în acest proces. Acesta ar reprezenta tiparul occidental de a face o achiziţie imobiliară: unul în care clientul caută, mai întâi de toate, agentul potrivit, în care poate avea încredere, după care îi încredinţează acestuia misiunea de a-i găsi locuinţa potrivită.

Stabileşte o relaţie cu agentul!
Pentru ca trecerea la un asemenea model de acţiune să aibă loc, distincţia dintre o agenţie imobiliară profesionistă şi una ce oferă servicii de slabă calitate se dovedeşte crucială pentru cumpărător. Zaharia spune că primul pas în deosebirea celor două categorii este calitatea listingului (oferta postată pe internet – aceasta reprezintă acum cea mai rapidă modalitate de a ajunge la o proprietate şi, de multe ori, la o agenţie). „Proprietatea unei agenţii imobiliare profesioniste este „împachetată” bine, are descrieri coerente şi fotografii de calitate”, subliniază reprezentantul Coldwell Banker. Cel de-al doilea punct în evitarea unor servicii slabe constă în stabilirea unei întâlniri cu brokerul, înainte de a efectua orice vizită, în care clientul să-i explice detaliat ce anume îşi doreşte. „La acea „consultaţie”, clientul o să simtă dacă agentul este profesionist sau nu, dacă ştie ce face”, spune Zaharia. Un al treilea pas are loc în momentul vizionării apartamentului şi constă în analizarea relaţiei agentului cu proprietarul, care ar trebui să fie una solidă şi bazată pe încredere. „La prima vizionare îţi dai seama clar cum e agentul”, completează brokerul Coldwell Banker.

Să pierzi 3.000 sau 30.000 de euro?
Cel mai adesea, când vine vorba despre a apela sau nu la o agenţie imobiliară, cumpărătorul vede doar partea goală a paharului: aceea de a fi nevoit să plătească nişte bani în plus la finalizarea tranzacţiei. Dincolo de acest dezavantaj perceput, există şi beneficii pe care puţini le iau în seamă. Zaharia spune că, de cele mai multe ori, consumatorul final nu este pregătit pentru o asemenea tranzacţie importantă, pe care o face o dată sau de două ori în viaţă. „Apelând la o agenţie profesionistă, cumpărătorul se simte confortabil emoţional, iar aceasta îl ajută să depăşească anumite pericole”, subliniază el. În primul rând, este vorba de un pericol de natură financiară: acela de a cumpăra la un preţ mai mare decât nivelul real al pieţei. „De multe ori, ca să economisească 3.000 de euro, clientul poate pierde şi 30.000 de euro, fără ca măcar să ştie acest lucru”, spune reprezentantul Coldwell. Un studiu efectuat recent de www.imobiliare.ro a relevat că agenţii imobiliari par mai ancoraţi în realităţile noii pieţe, preţurile practicate de ei fiind cu până la 8,5% mai mici decât cele ale proprietarilor. “Proprietarii tind să îşi seteze aşteptările prea sus, raportându-se în mod subiectiv la poveştile de succes ale altor proprietari care au reuşit să încheie tranzacţii spectaculoase în perioada de vârf a pieţei”, susţine Adrian Erimescu, director general www.imobiliare.ro.

Un alt pericol de care un agent îşi poate feri clientul ţine de partea legală ce trebuie avută în vedere în orice tranzacţie. Spre deosebire de un cumpărător neavizat, un agent profesionist are cunoştinţele necesare pentru verificarea unor acte sau proceduri. Un avantaj deloc de neglijat este şi că acesta din urmă dispune de o bază de date ce acoperă o bună parte din piaţă, având astfel la dispoziţie un instrument realist de comparaţie a ofertelor.

31 Răspunsuri la