În cei aproape patru ani de declin ai pieţei imobiliare, parcelele din jurul Capitalei au devenit mult mai accesibile pentru cei care vor să-şi construiască o locuinţă.
În perioada de vârf a pieţei imobiliare, dezvoltatorii de pe segmentul rezidenţial erau, de departe, cei mai activi cumpărători de terenuri. Aceştia nu se sfiau să achiziţioneze suprafeţe masive atât în interiorul Capitalei, cât şi în afara acesteia, mizând pe dezvoltarea ulterioară a localităţilor limitrofe şi incorporarea acestora într-o aşa-numită „zonă metropolitană” a Bucureştiului. Aproape patru ani mai târziu, lucrurile arată cu totul diferit în această piaţă: dezvoltatorii de ansambluri rezidenţiale s-au făcut nevăzuţi, unii dintre ei având în portofoliu loturi de mari dimensiuni ale căror proiecte au fost „îngheţate” din cauza crizei. Singura portiţă de scăpare pentru posesorii de terenuri din afara Capitalei o reprezintă acum consumatorii finali.
Proiectele rezidenţiale din afara Capitalei, neatractive pentru investitori
Această situaţie este ilustrată de exemplul lui Adrian Avramescu. Acesta a moştenit, chiar înainte de declanşarea crizei imobiliare, un teren cu o suprafaţă totală de 8.400 de metri pătraţi situat în localitatea Copăceni, din judeţul Ilfov. La vremea aceea, povesteşte el, loturile din zonă se vindeau cu 45-50 de euro pe metru pătrat. La ceva timp de la „momentul” 2008, a luat decizia să vândă proprietatea. Prima sa ţintă au constituit-o, în mod firesc, dezvoltatorii de proiecte rezidenţiale – aceia care, până nu demult, se înghesuiau să cumpere astfel de terenuri. Vreme de doi ani, a încercat, fără succes, să încheie o tranzacţie cu un asemenea cumpărător. Asta chiar dacă preţul cerut era mult mai mic faţă de anii de boom, respectiv 12 euro pe metru pătrat.
Orientarea către end-useri, cheia deblocării vânzărilor?
Aşa a ajuns ca, în toamna anului trecut, proprietarul să se orienteze către o altă nişă: utilizatorii finali. A dezmembrat terenul în 14 loturi individuale potrivite pentru construcţia unei case, cu o suprafaţă utilă medie de circa 500 de metri pătraţi (fără a include aici drumurile de servitute). Preţurile pe metru pătrat ale parcelelor variază între 15 şi 18 euro – adică puţin peste o treime din valoarea din perioada de vârf a pieţei -, iar cele totale între 9.900 de euro şi 12.000 de euro. Loturile au acces la utilităţi (curent, gaze, apă) şi pe ele se pot construi locuinţe cu un regim de înălţime P+2E.
Chiar dacă nu cu viteza de dinainte de criză, lucrurile se mişcă încet-încet pe acest segment. Până acum, proprietarul a reuşit să vândă patru loturi de casă, dintre care două chiar luna trecută. El spune că şi-a consiliat clienţii în vederea dezvoltarea unui mini-cartier rezidenţial cu circuit închis, doi dintre proprietari începând deja lucrările de construcţie la locuinţe. Avramescu estimează că, până la finele acestui an, va reuşi să vândă trei sferturi dintre totalul suprafeţei iniţiale, dat fiind interesul pe care l-a observat din partea potenţialilor cumpărători. El recunoaşte că, în acest moment, vânzările către consumatorii finali reprezintă un „colac de salvare” pentru proprietarii de terenuri pentru construcţii.
Citeşte şi Terenurile, “vedeta ascunsă” a investiţiilor imobiliare? Topul celor mai mari tranzacţii din 2011
