Marile probleme cu care se confruntă România în domeniul locuirii.”Nu am creat instrumente pentru demolare și reconstrucție pentru că nu am avut curaj politic să vorbim despre aceste cuvinte”

România nu are nevoie doar de locuințe noi pentru a rezolva problema accesului la un trai decent. Legislația veche, clădirile vulnerabile și dezvoltarea accelerată a periferiilor fără școli, drumuri sau parcuri sunt câteva dintre problemele acumulate în ultimele decenii, spune Bogdan Suditu, profesor la Universitatea din București și specialist în politici de locuire.

În cadrul evenimentului Romania Affordable Housing Summit, acesta a atras atenția că politicile publice nu au ținut pasul. „Se fac 20 de ani de când am început să lucrez în administrație publică pe subiectul locuirii. La momentul respectiv, am vorbit despre faptul că legea locuinței era foarte veche. Avea 10 ani. Legea locuinței este aceeași, acum are 30 de ani. Mai are o anexă funcțională și o definiție. Deci, în materie de legislație au fost câteva încercări de a actualiza și de a crea noi instrumente pentru housing care au eșuat”, a explicat el.

Un alt aspect pe care nu îl putem neglija este cel legat de preț care variază semnificativ atât de la un oraș la altul, cât și de la o zonă la alta. „Ar trebui să vedem cât reprezintă terenul din preț. Suntem singura țară care nu are rezerve de terenuri. Acestea sunt politici cruciale”, a mai menționat profesorul în cadrul evenimentului organizat de Federația Investitorilor pentru o Economie sustenabilă alături de Confederația Patronală Concordia și susținut de Imobiliare.ro.

O altă problemă nerezolvată este cea a fondului construit îmbătrânit și a proprietăților pentru care procesul de retrocedare nu a fost încheiat. „Avem în continuare zeci de mii de locuințe în toate orașele, și în București mai ales, al căror statut juridic nu este clar și evident toată situația aceasta se reflectă mai departe. Este dificil de intervenit„, a mai spus el.

Tot în contextului fondului de locuințe îmbătrânit ar trebui să acordăm atenție, în opinia sa, nu doar unor instrumente dedicate consolidării, ci și unor instrumente care să ne permită să demolăm clădirile pentru care reabilitarea nu mai este o soluție viabilă. „Am creat instrumente de consolidare ceea ce este foarte bine, numărul blocurilor care sunt vulnerabile este foarte mare, dar nu am creat instrumente pentru demolare și reconstrucție pentru că nu am avut curaj politic să vorbim despre aceste cuvinte”, a menționat Bogdan Suditu. El a mai adăugat că în România există foarte multe blocuri în care locatarii au parte de condiții grele de trai din diferite motive precum lipsa apei sau a ascensorului. Mai mult, în momentul în care apare așa-zisa bulină roșie pe o astfel de clădire, aceasta este automat stigmatizată pentru că este exclusă de la achiziția prin credit sau de la asigurare.

Un trai decent nu se bazează însă doar pe locuință, ci și pe zona în care se află aceasta și pe facilitățile pe care le ai la dispoziție ca rezident. Dezvoltarea accelerată a zonei periurbane nu a însemnat întotdeauna și extinderea infrastructurii de transport, educaționale sau a parcurilor. Mirajul prețurilor mai mici a atras însă mii de cumpărători către periferia orașelor. Bogdan Suditu a dat și un exemplu – comuna Chiajna de la marginea Bucureștiului. „Am dus investiții și am dus generații, dar n-am dus infrastructură. (…) Nu avem această practică de a corela locuința cu zona în care se află, cu locuirea reală. Nu avem instrumente de planificare urbană suficiente”, a mai menționat el.