Dorinţa de a diminua pierderile de căldură şi de a spori confortul termic al clădirilor vechi este firească, însă nu trebuie transpusă oricum în practică.
Reprezentanţii Ordinului Arhitecţilor din România, Filiala Teritorială Bucureşti, sunt de părere că utilizarea polistirenului pentru termoizolarea clădirilor vechi nu reprezintă o „reţetă” standard, aplicabilă tuturor imobilelor din această categorie, fără nicio distincţie. În vreme ce, pentru unele blocuri din perioada comunistă, această soluţie poate fi indicată, consideră prof. dr. arh. Mircea Ochinciuc, preşedintele OAR Bucureşti, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre clădirile publice sau despre imobilele vechi, cu o valoare arhitecturală deosebită. În cadrul unei conferinţe a Anualei de Arhitectură, arhitecţii bucureşteni au enumerat câteva dintre riscurile aplicării (necorespunzătoare) de polistiren în vederea reabilitării termice:
1. Blocurile sunt „etanşate”:
Una dintre principalele probleme ce pot apărea la utilizarea acestui material (realizat din petrol şi care are o structură asemănătoare cu a plasticului) constă în faptul că, astfel „împachetate”, clădirile nu mai pot respira. Aceasta poate duce la apariţia igrasiei, ce afectează în timp sănătatea imobilului, dar şi a locatarilor. În mod normal, această problemă este rezolvată prin instalarea în tâmplăria ferestrelor a unui sistem permanent de ventilaţie, spune Ochinciuc. Deşi această instalaţie este prevăzută de către proiectanţi, ea este adesea eliminată în practică, din cauza costurilor suplimentare.
2. Se pot infiltra dăunători:
Execuţia necorespunzătoare a lucrării de termoizolare (fără închidere cu profile metalice) poate duce la pătrunderea unor dăunători (şoareci, insecte) între sistemul de termoizolare şi faţada blocului, în timp formându-se adevărate „colonii” de paraziţi.
3. Aplicat necorespunzător, sistemul de termoizolare se poate desprinde:
Faptul că marile firme care se ocupă de termoizolarea a sute de blocuri subcontractează de obicei aceste lucrări face ca, de multe ori, ele să fie executate de un personal necalificat, spune Ochinciuc. Astfel, au existat situaţii în care polistirenul s-a aplicat numai cu adeziv, fără dibluri, cu tehnici improvizate, fapt ce poate conduce pe viitor la căderi de tencuială sau chiar ale sistemului de termoizolare de faţadă.
4. Nimeni nu ştie ce se va întâmpla peste 15 ani:
Potrivit arhitecţilor bucureşteni, polistirenul nu a fost testat suficient ca soluţie de termoizolare. „Nu se ştie cum se va comporta acest produs pe faţade după 15 ani, existând posibilitatea să scadă aderenţa plasei de fibră de sticlă sau ca polistirenul să se volatilizeze în timp”, subliniază aceştia.
Există şi soluţii alternative
Problemele ce pot apărea în cazul aplicării necorespunzătoare a polistirenului pe clădirile vechi nu ar trebui să conducă însă la o renunţare la ideea termoizolării acestora. „Creşterea confortului în locuinţe şi diminuarea pierderilor de căldură sunt obiective realiste şi urgente în condiţiile îmbătrânirii fondului construit şi a creşterii alarmante a costurilor de întreţinere”, este de părere Mircea Ochinciuc. În acest sens, la finele anului 2011, OAR Bucureşti a trimis către Ministerul Dezvoltării Durabile şi a Turismului (MDRT), către toate primăriile de sector, precum şi primăriei Capitalei (PMB), un set de soluţii alternative pentru termoizolarea locuinţelor, aplicate şi verificate în Franţa. Aceste soluţii prevăd utilizarea la exterior a unor conglomerate din materiale alternative (precum pluta sau vata minerală), precum şi realizarea unei termoizolări interioare, prin aplicarea unor vopsele speciale. Răspunsul autorităţilor s-a lăsat însă aşteptat până acum. Un posibil motiv pentru aceasta ar putea fi costul mai ridicat al acestor soluţii alternative.
Potrivit datelor Guvernului din 2011, în perioada 2008-2011 au fost reabilitate 1.667 de blocuri la nivel naţional, fapt ce a necesitat investiţii de circa 600 de milioane de euro. Bucureştiul a fost oraşul cu cele mai multe blocuri reabilitate în ultimii trei ani (o treime din totalul pe ţară), sectorul 2 fiind lider detaşat în ceea ce priveşte fondurile alocate. La nivel naţional, pe locul al doilea în funcţie de numărul de clădiri reabilitate se situează Cluj Napoca, urmat de Slatina, Drobeta Turnu Severin şi Piatra Neamţ. Pentru următorii trei ani, primăriile de sector promit să reabiliteze peste o mie de blocuri.
Citeşte şi alte articole din categoria Home & Deco.
cristi
Indiferent cum am da-o, sa nu se faca nimic ar fi iarasi o problema. Reabilitarea termica a blocurilor nu numai ca reduce consumul energetic dar mai “spala” si fatadele blocurilor, redandu-le imaginea proaspata din faza initiala constructiei lor. Uitati-va in Piata amzei unde locul parca a renascut.
Cea mai mare problema pe care o vad, nu numai o cred, este ca mana neprofesionista de lucru folosita, oameni care nu cunosc normele de protectie a muncii si nici adevarata tehnica a placarii cu polistiren, adusi te miri de unde de prin tara si pusi la treaba. Multi din ei muncesc la negru si vad pentru prima oara o bucata de polistiren.
Acelasi lucru il pot spune, fac o paranteza off topic, si despre cei care taie asfaltul sa inlocuiasca tevile iar cand astupa la loc, in timp se lasa pamantul si -uite groapa. De ce?! Ba lipsa de experienta, ba lipsa sculelor profesioniste care, daca exista, de multe ori nici nu merg si nu in ultimul rand:Nepasarea!! De parca tara asta nu ar fi si a lor.
Aceasta este marea noastra problema.
Cei carora le pasa, striga si nu pot fi sau nu se vrea a fi auziti, iar cei care pot face ceva bun pentru tara asta sunt nepasatori!
Olaru
Domnule Ochinciuc,
Dacă funcția dvs. este una politica nu trebuie sa citiți ce am scris mai jos.
1.Mișcarea aerului este sigura responsabila de transferul termic (pierderi de căldură). Obstrucționarea circulației aerului este chiar esența izolației termice, dar aerul transporta si apa (umiditatea ) În cazul unei izolații termice reușite sporește nivelul volumului de apa din volumul de referința,ceea ce favorizează apariția si dezvoltarea mucegaiului. Pierderea de căldură prin ventilarea împotriva mucegaiului, pune un mare semn de întrebare asupra oportunității investiției, întâmplate chiar cu ocazia alegerilor, încât este fireasca întrebarea dacă nu cumva este vorba despre căldura electorala, pentru ca mucegaiul si umezeala fac o locuința impracticabila.
2.Nu pot comenta punctul doi dar pare nefireasca utilizarea pofilelor metalice împotriva invaziilor amintite.
3.Contractele de lucrări sunt atribuite in baza unei oferte, larg detaliate care se face conform unui proiect avizat de „specialiști”. Sugerați cumva o comisie pentru supervizare, pentru ca de respectarea proiectului se ocupa dirigintele de șantier.
4.Îmbătrânirea materialelor este o problema de laborator si dacă in România au dispărut aceste laboratoare încercările se fac totuși, iar rezultatele se găsesc pe internet.
Nu spuneți nimic despre riscul incendiilor dar cu permisiunea dvs am sa reformulez punctul 2. „Utilizarea adezivilor ceramici pe toată suprafața de contact a plăcii si umplerea rosturilor dintre placi formează o infinitate de minicontainere care împiedică invazia șoarecilor si altor vietăți si in mod deosebit împiedecă oxigenarea arderii polistirenul in cazul aprinderi acestui.
In fapt scopul investitiei se rezuma la diminuarea consumurilor energetice si diminuarea presiunii asupra bugetelor private si de stat. Este clar ca polistirenul răspunde cel mai bine raportului calitate preț, nefiind vinovat de creșterea umidității. Pentru menținerea nivelului umidității la un nivel optim si pentru combaterea mucegaiului singura soluție este ventilarea. Nu ma refer la găurile pe care le recomandați (italieni fac găuri pur si simplu in zona invadata de mucegai) ci la o ventilație cu recuperarea căldurii din aerul viciat in drumul lui spre exterior. Nemții au făcut acest schimbător aer aer dar costul lui este prohibitiv si pentru ei.
In cazul in care orgoliul nu va împiedică cercetați brevetul 125399 eliberat de OSIM. Acolo este descris un schimbător de căldura care probabil va rezolva prima data problema francezilor.
Privind toate acele straturi de izolație care se aplica in alte tari, unele pe dinafara , altele pe dinauntru sau la mijloc evidențiază lipsa unei soluții certe.
In concluzie, personal cred ca domeniul a fost invadat de politicieni a caror soluții nu pot fi decât politice. Marea contorizare a debuta la fel, ca o soluție infailibila dar scopul final,de diminuare a prețu gigacaloriei, nu a fost realizat.
Reabilitarea termica are consecințe grave, acelea de a face in câțiva ani locuințele inutilizabile. Răspundeți dvs. domnule Ochinciuc sau poate dl. ministru ? Ma aștept la o dezbatere deschisa, deși este mai simplu sa ștergeți materialul.
Soluții de mare eficienta exista doar ca sunt romanești.
Olaru Laurentiu.
MRU
Nu trebuie sa uitam ca prin normele de la noi o cladire ce are ultimul planseu utilizabil la mai mult de 28m de trotuar/carosabil este “cladire inalta”. Asta inseamna ca blocurile P+9 cu 5 trepte la intrare sau cu magazine la parter sunt CLADIRI INALTE si nu pot fi – legal – placate cu polistiren! Ar trebui folosita vata minerala bazaltica! Vezi si pe http://nazone.ro
gabi
nu intra soarecii in vata minerala? sau e vata mai de calitate
madalina voiculescu
ca o picanterie… Portugalia a intrat in UE mai repede datorita plutei… se pare ca este singura tara care are pluta 🙂
marius
Eu sunt in franta, iar aici izolatiile sunt de obicei pe interior cu vata minerala. Sunt si cladiri care au doua randuri de zidarie, iar la mijloc au vata minerala. Ei au caramizi mult mai bine dimensionate si sunt ziduri interioare de grosime de 5 cm din caramida celulara arsa; au si caramizi din beton sau gips pt peretii interiori la fel de subtiri, chiar pana la 3 cm grosime. Pluta e intr-adevar scumpa si e din import (portugalia) si se foloseste mai mult la pardoseli sau izolatie fonica. Dar geamurile au toate VMC (ventilatie mecanic controlata) iat daca locatarul le infunda, o face pe propria raspundere
Teddy
Pluta este un element foarte scump. Vata minerala este cancerigena.