Arhitecţii: polistirenul nu este o soluţie universală pentru reabilitarea termică! Vezi ce probleme pot apărea în timp

Dorinţa de a diminua pierderile de căldură şi de a spori confortul termic al clădirilor vechi este firească, însă nu trebuie transpusă oricum în practică.

Reprezentanţii Ordinului Arhitecţilor din România, Filiala Teritorială Bucureşti, sunt de părere că utilizarea polistirenului pentru termoizolarea clădirilor vechi nu reprezintă o „reţetă” standard, aplicabilă tuturor imobilelor din această categorie, fără nicio distincţie. În vreme ce, pentru unele blocuri din perioada comunistă, această soluţie poate fi indicată, consideră prof. dr. arh. Mircea Ochinciuc, preşedintele OAR Bucureşti, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre clădirile publice sau despre imobilele vechi, cu o valoare arhitecturală deosebită. În cadrul unei conferinţe a Anualei de Arhitectură, arhitecţii bucureşteni au enumerat câteva dintre riscurile aplicării (necorespunzătoare) de polistiren în vederea reabilitării termice:

1. Blocurile sunt „etanşate”:
Una dintre principalele probleme ce pot apărea la utilizarea acestui material (realizat din petrol şi care are o structură asemănătoare cu a plasticului) constă în faptul că, astfel „împachetate”, clădirile nu mai pot respira. Aceasta poate duce la apariţia igrasiei, ce afectează în timp sănătatea imobilului, dar şi a locatarilor. În mod normal, această problemă este rezolvată prin instalarea în tâmplăria ferestrelor a unui sistem permanent de ventilaţie, spune Ochinciuc. Deşi această instalaţie este prevăzută de către proiectanţi, ea este adesea eliminată în practică, din cauza costurilor suplimentare.

2. Se pot infiltra dăunători:
Execuţia necorespunzătoare a lucrării de termoizolare (fără închidere cu profile metalice) poate duce la pătrunderea unor dăunători (şoareci, insecte) între sistemul de termoizolare şi faţada blocului, în timp formându-se adevărate „colonii” de paraziţi.

3. Aplicat necorespunzător, sistemul de termoizolare se poate desprinde:
Faptul că marile firme care se ocupă de termoizolarea a sute de blocuri subcontractează de obicei aceste lucrări face ca, de multe ori, ele să fie executate de un personal necalificat, spune Ochinciuc. Astfel, au existat situaţii în care polistirenul s-a aplicat numai cu adeziv, fără dibluri, cu tehnici improvizate, fapt ce poate conduce pe viitor la căderi de tencuială sau chiar ale sistemului de termoizolare de faţadă.

4. Nimeni nu ştie ce se va întâmpla peste 15 ani:
Potrivit arhitecţilor bucureşteni, polistirenul nu a fost testat suficient ca soluţie de termoizolare. „Nu se ştie cum se va comporta acest produs pe faţade după 15 ani, existând posibilitatea să scadă aderenţa plasei de fibră de sticlă sau ca polistirenul să se volatilizeze în timp”, subliniază aceştia.

Există şi soluţii alternative
Problemele ce pot apărea în cazul aplicării necorespunzătoare a polistirenului pe clădirile vechi nu ar trebui să conducă însă la o renunţare la ideea termoizolării acestora. „Creşterea confortului în locuinţe şi diminuarea pierderilor de căldură sunt obiective realiste şi urgente în condiţiile îmbătrânirii fondului construit şi a creşterii alarmante a costurilor de întreţinere”, este de părere Mircea Ochinciuc. În acest sens, la finele anului 2011, OAR Bucureşti a trimis către Ministerul Dezvoltării Durabile şi a Turismului (MDRT), către toate primăriile de sector, precum şi primăriei Capitalei (PMB), un set de soluţii alternative pentru termoizolarea locuinţelor, aplicate şi verificate în Franţa. Aceste soluţii prevăd utilizarea la exterior a unor conglomerate din materiale alternative (precum pluta sau vata minerală), precum şi realizarea unei termoizolări interioare, prin aplicarea unor vopsele speciale. Răspunsul autorităţilor s-a lăsat însă aşteptat până acum. Un posibil motiv pentru aceasta ar putea fi costul mai ridicat al acestor soluţii alternative.

Citeşte şi alte articole din categoria Home & Deco.