Costurile pentru obținerea acestui document variază în funcție de auditor, dar pot ajunge la un maximum de 150 de euro pentru un apartament.
Săptămâna trecută a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 159/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor. Noul act normativ stipulează obligația proprietarilor de imobile de a prezenta certificatul energetic la încheierea unei tranzacții de vânzare sau închiriere; în cazul încălcării acestei prevederi, contractele de vânzare-cumpărare sunt supuse nulității relative.
O prevedere valabilă de peste 2 ani, dar care a lăsat loc de interpretări
Interesant este că legea anterioară, intrată în vigoare de aproape doi ani și jumătate (de la 1 ianuarie 2011), stipulează deja că proprietarul imobilului trebuie să pună la dispoziția potențialului cumpărător sau chiriaș acest document. Ce nevoie era, așadar, de o nouă lege? „Lucrul ăsta (obligativitatea certificatului energetic, n.red.) e valabil demult, dar nu existau sancțiuni. Acum au apărut și sancțiunile”, spune Emilia Cerna-Mladin, președintele Asociației Auditorilor Energetici pentru Clădiri (AAEC). Și Igor Postovanu, directorul agenției Sims Parkman, spune că dovada performanței energetice a imobilului este obligatorie de acum ceva timp, însă problema era lipsa sancțiunilor pentru încălcarea acestei prevederi. Emilia Cerna-Mladin punctează că noul act normativ a fost emis pentru că cel de dinainte nu a fost întocmai respectat. În afară de tranzacțiile prin Prima Casă, pentru care certificatul energetic era solicitat de către bancă, alt tip de tranzacții erau încheiate, în fapt, fără acest document. O practică obișnuită, confirmată de reprezentanții unui birou notarial din București, era de a insera o clauză în contract potrivit căreia cele două părți sunt de acord să încheie tranzacția în absența atestatului energetic. „Până acum, certificatul energetic nu era obligatoriu decât dacă îl solicita cumpărătorul sau banca”, motivează aceștia.
Nulitate, dar doar la reclamația uneia din părți
Pentru a nu mai lăsa loc de interpretări, noul act normativ specifică în mod repetat că proprietarul este „obligat” sau că are „obligația” de a prezenta certificatul energetic anterior încheierii tranzacției propriu-zise. O imperfecțiune a legii este că sancțiunea prevăzută în cazul încălcării este nulitatea relativă a contractelor și nu nulitatea absolută – ceea ce înseamnă că tranzacția poate fi declarată nulă doar dacă una dintre cele două părți reclamă absența documentului.
Prețuri rezonabile și suficienți auditori
Ce efect va avea noua lege asupra tranzacțiilor imobiliare cu locuințe? În opinia lui Postovanu, impactul va fi unul redus. Asta pentru că, în momentul de față, majoritatea achizițiilor se fac oricum prin intermediul programului Prima Casă, caz în care certificatul energetic se numără printre documentele necesare în dosarul depus la bancă. În plus, precizează acesta, numărul auditorilor este suficient acum, iar prețurile practicate de aceștia nu mai sunt atât de mari ca la început (în anul 2010). Și Emilia Cerna-Mladin este de părere că, în mod normal, costurile pentru un certificat energetic – ce pot ajunge la un maximum de 150 de euro pentru un apartament, în funcție de auditor – nu sunt atât de mari încât să împiedice proprietarii să obțină acest document.
Citește și: De la 1 ianuarie, nu mai poți vinde sau închiria o locuință fără certificat energetic!
Abonare cu succes! 
