La sfarsitul anului 1990, in Romania existau 8 milioane de locuinte, dintre care 2,6 milioane sau 32,7% apartineau statului, iar 5,4 milioane se aflau in proprietate privata. In anul 2009, numarul locuintelor a crescut la 8,4 milioane, dintre care doar 193.000 se mai aflau in proprietatea statului (2,3% din total), in timp ce populatia detinea 8,2 milioane de locuinte sau 97,7% din total.
Cu alte cuvinte, in perioada 1991-2009 statul a vandut populatiei peste 2,4 milioane de locuinte, transformand astfel Romania in tara cu cei mai multi proprietari din Europa.
Pentru a intelege cum s-a ajuns intr-o astfel de situatie, trebuie sa ne intoarcem la inceputul anilor 90, atunci cand autoritatile au luat decizia de a vinde chiriasilor locuintele aflate in proprietatea statului, detalii mai jos, click pe grafic pentru marire.
Dupa cum se poate observa, au existat doua valuri masive de transfer in anii 1991 si 1992, ani in care populatia a cumparat aproximativ 1,4 milioane de locuinte, insa ritmul s-a temperat semnificativ incepand cu 1993. Nu am reusit sa gasesc date privitoare la numarul vanzarilor in anul 1990, o estimare conservatoare fiind de cel putin 400-500.000 de locuinte.
In ce conditii s-au vandut aceste locuinte? Inainte de 1990, un apartament in mediul urban costa aproximativ 100.000 de lei, ceea ce in 1989 insemna $6.700 de dolari sau echivalentul a 32 de salarii medii lunare nete.
Dupa 1990, locuintele aflate in proprietatea statului au fost vandute chiriasilor la pretul existent in 1989, dar cum intre timp, inflatia a redus puternic valoarea leului, pretul de vanzare a devenit ridicol, detalii in imaginea de mai jos.
Astfel, in 1991, cei 100.000 de lei nu mai reprezentau decat echivalentul a 1.300 de dolari sau 13-14 salarii lunare medii nete, iar in 1992 doar 325 de dolari sau 5 salarii. In 1993 si 1994 valoarea leului a continuat sa se deterioreze, asa incat unii dintre chiriasi au cumparat apartamentele la un pret echivalent cu 100-200 de dolari sau 1-2 salarii lunare.
In tabelul de mai jos se pot observa preturile de vanzare stabilite de stat in februarie 1990 (sursa), preturi valabile pana in 1994. In 1994, un apartament cu 5 camere si o suprafata utila de 110 mp avea un pret de vanzare de ~280.000 de lei, respectiv echivalentul a doua salarii medii lunare nete sau 170 de dolari.
Acum, sa facem un calcul – in 1991 si 1992 statul a vandut aproximativ 1,4 milioane de locuinte, incasand in schimbul lor o suma maxima de 1-1,5 miliarde de dolari. Daca aceste locuinte ar fi fost vandute la pretul din 1989 calculat in dolari sau actualizat cu inflatia, suma incasata ar fi fost de cel putin 3-4 ori mai mare. De amintit ca in 1992, PIB-ul Romaniei era de 20 de miliarde de dolari.
Cum se situeaza Romania in comparatie cu alte tari din punctul de vedere al ponderii locuintelor ocupate de proprietari se poate observa in graficul alaturat (media UE=65%).
Avand in vedere faptul ca numarul locuintelor aflate in proprietatea populatiei este de 8,2 milioane, iar 96% dintre acestea sunt ocupate de proprietari (date din 2007), rezulta ca 300-350.000 de locuinte sunt ocupate de chiriasi.
Probabil ca numarul locuintelor inchiriate pare mic, insa trebuie sa tinem cont de faptul ca jumatate din fondul locativ se afla la tara, iar numarul caselor inchiriate in mediul rural este infim. Ce inseamna asta? Daca presupunem ca 80% dintre locuintele inchiriate sunt in mediul urban, rezulta ca aproximativ 6-7% dintre locuintele de la oras sunt ocupate de chiriasi. In realitate procentul se afla undeva in jurul a 10-15%, stiut fiind faptul ca marea majoritate a chiriasilor nu incheie acte cu proprietarii.
