Săptămâna trecută, două piețe au transmis mesaje aparent opuse despre aceeași criză politică.
Euro a urcat la 5,2688 lei pe 6 mai, de la aproximativ 5,09 lei la finalul lui aprilie — o depreciere de peste 3% într-un interval foarte scurt și un nou maxim istoric.
În aceeași săptămână, indicele BET a atins un maxim istoric de aproape 29.720 de puncte, după un avans de 5% și patru ședințe consecutive pe verde, chiar din ziua moțiunii.
Cum îmi explic această decuplare? Cred că răspunsul simplu este că cele două piețe nu măsoară același lucru. Piața valutară este un barometru al riscului macro: stabilitate politică, deficit, finanțare, rating, încredere. Mișcarea cursului reflectă astfel tensiunea din piață, peste ce a putut absorbi BNR. Și într-un moment de deficit bugetar ridicat, riscuri pe PNRR și un guvern interimar cu atribuții limitate, presiunea pe leu era inevitabilă.
Bursa, în schimb, a reacționat la alt set de factori.
O parte din incertitudine era deja în prețuri. BET pierduse teren în săptămânile dinaintea votului, iar confirmarea scenariului negativ a funcționat, paradoxal, ca o descărcare de anxietate, de tip “buy the rumour, sell the news”.
Piețele de capital urăsc incertitudinea mult mai mult decât veștile proaste.
În plus, indicele era pe un trend ascendent îndelungat, de +80% in ultimul an. Săptămâna politică tensionată a venit peste o dinamică bursieră deja favorabilă.
Și compoziția indicelui contează. BET include companii cu active reale, poziții puternice, expunere la energie, sectorul bancar și dividende de multe ori atractive. Multe dintre ele sunt, de altfel, companii cu acționariat de stat, exact tipul de active care ar fi trebuit să fie cele mai expuse la riscul politic. Pentru investitori însă, aceste companii pot părea mai reziliente într-un mediu inflaționist și de depreciere a leului.
De aceea aș fi precaut cu interpretarea: „bursa a salutat căderea guvernului”. Nu cred că asta s-a întâmplat.
Bursa a cântărit reziliența companiilor listate într-un mediu inflaționist și volatil. Cursul a cântărit riscul suveran. Iar pentru economia noastră, în acest moment, semnalul mai relevant este cursul.
Dacă leul se stabilizează rapid, impactul poate fi limitat. Dar dacă marchează o nouă treaptă, efectele se transmit mai departe: presiune pe inflație, BNR cu mai puțin spațiu să relaxeze politica monetară, iar traiectoria descendentă așteptată pentru ROBOR/IRCC se poate aplatiza sau chiar inversa.
Asta se vede apoi în costuri mai mari, finanțare mai scumpă, decizii de investiții amânate, consum mai prudent.
Pe piața imobiliară și pe cea de creditare, mecanismul este direct: majoritatea cumpărătorilor au venituri în lei, iar prețurile locuințelor sunt ancorate în euro. Un curs cu 3% mai sus înseamnă același apartament mai scump în lei și un necesar de credit mai mare, fără ca venitul cumpărătorului să fi crescut. Deci capacitatea de creditare se consumă mai rapid.
De aceea, când vedem BET crescând puternic într-o săptămână de criză politică, merită să nu confundăm semnalele.
Bursa măsoară apetitul investitorilor pentru companiile listate. Cursul măsoară mai direct încrederea în echilibrul macro. Săptămâna trecută au răspuns diferit pentru că, de fapt, răspundeau la întrebări diferite.
Abonare cu succes! 
