Obligaţiile locatorului au la bază principiul potrivit căruia acesta trebuie să asigure locatarului folosinţa paşnică şi netulburată a bunului închiriat şi au izvorul în dispoziţiile codului civil şi ale legii 114/1996, părţile putând stabili, pe cale convenţională şi alte obligaţii.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1420 Cod civil, locatorul este obligat :
- să predea locatarului lucrul închiriat sau arendat
- să menţină lucrul în stare de a se putea servi la utilizarea pentru care a fost închiriat sau arendat,
- să asigure folosinţa neîmpiedicată a bunului pe toată durata locaţiunii.
Din obligaţia de menţinere a bunului în stare de folosinţă derivă şi obligaţia de garantare a locatarului pentru toate stricăciunile sau viciile bunului închiriat sau arendat şi de a-l despăgubi pe acesta pentru orice daună suferită datorită defectelor sau viciilor (art. 1422 cod civil).
În cazul în care în timpul locaţiunii, bunul închiriat se strică în totalitate sau devine neîntrebuinţabil de către locatar, contractul de închiriere se consideră de drept reziliat, însă pentru aceasta trebuie să se constate imposibilitatea întrebuinţării bunului fie de către părţi, de comun acord, fie prin intermediul instanţei de judecată.
Dacă deteriorarea bunului este parţială, locatarul are posibilitatea de a solicita reducerea chiriei sau rezilierea contractului.
Abonare cu succes! 
