Potrivit estimărilor oficiale, aproximativ 65% din populația urbană a țării este expusă acestui pericol.
Cutremurul din 1977 s-a transformat într-un adevărat reper pentru piața rezidențială autohtonă. Acest prag temporal este cel mai utilizat criteriu pentru a delimita construcțiile vechi de cele mai noi, considerate (relativ) sigure din punct de vedere structural. Seisme majore au avut loc însă periodic în România, asemenea evenimente fiind înregistrate în 1802, 1829, 1838, 1940, dar și în 1986.
Proiectul Strategiei Naționale a Locuirii elaborat recent de către Guvern (și lansat în dezbatere publică) evidențiază vulnerabilitatea deosebită la cutremure a țării noastre. Din acest punct de vedere, municipiul București și sud-estul țării sunt considerate cele mai expuse zone ale țării, din cauza apropierii de falia Vrancea. „Potrivit analizei Băncii Mondiale (2004), dar și rapoartelor de cercetare ale oamenilor de știință români și străini, în București se estimează cel mai ridicat risc seismic dintre toate capitalele din Europa și este unul din cele mai vulnerabile 10 orașe din lume”, se arată în documentul citat. Per ansamblu, se estimează însă că 65% din populația urbană a țării este expusă pericolelor seismice.
Aproape 90% din fondul locativ are peste 26 de ani
În acest context, faptul că România dispune de un fond locativ preponderent îmbătrânit ridică o reală problemă. Un studiu realizat recent de compania de consultanță DTZ Echinox pe baza datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS) punctează faptul că, în primul trimestru al acestui an, numărul locuințelor construite din 1990 încoace a depășit pragul de un milion de unități. Raportându-ne la totalul de aproximativ 8,9 milioane de locuințe valabil la finele anului 2015, rezultă că aproape 90% dintre unitățile existente în momentul de față au o vechime de peste 26 de ani. Potrivit Strategiei Locuirii, cele mai multe clădiri rezidențiale din România de azi au fost construite în a doua jumătate a secolului XX, perioada socialistă (1961-1980) fiind cea mai prolifică în acest sens.
„Întreținerea fondului imobiliar a devenit un subiect important de dezbatere în perioada post-socialistă în România. Privatizarea fondului imobiliar și retrocedarea caselor naționalizate au transferat responsabilitatea întreținerii acestora către proprietari, care, în cele mai multe cazuri, nu deţin mijloacele financiare necesare pentru a putea finanța reabilitările și proiectele de consolidare structurală relativ costisitoare.”
Strategia Națională a Locuirii – proiect
Potrivit datelor oficiale, în România există un total de 607 clădiri în clasa I de risc seismic, ce însumează 10.577 de apartamente; dintre acestea, 370 de structuri (cu 6.480 de locuințe) se află numai în București. Pe de altă parte, în clasa a II-a de risc seismic se încadrează 487 de clădiri la nivel național (cu 16.117 unități locative), din care 307 (cu 10.856 de locuințe) sunt în Capitală.
Abonare cu succes! 
