Spre ce zonă să te orientezi?

Pentru un cumpărător în scop investițional, localizarea unei proprietăți „cântărește”, de regulă, mai mult decât pentru un utilizator final. Asta pentru că, în anumite situații, o persoană care face o achiziție pentru uzul personal poate fi dispusă, în anumite situații, la compromisuri în ceea ce privește amplasamentul, pentru a se putea adapta astfel pe restricțiile sale bugetare (sau de altă natură). Un investitor nu- și poate permite însă așa ceva, întrucât posibilitatea de recuperare a investiției este direct influențată de șansele de a-i găsi chiriași.

1. Prețurile locuințelor în diferite cartiere

Un factor cu o importantă acțiune restrictivă în ceea ce privește alegerea zonei potrivite pentru o investiție imobiliară îl reprezintă, desigur, prețurile practicate în diferitele cartiere ale orașului vizat. Comparativ cu Bucureștiul și Cluj-Napoca, Timișoara prezintă o particularitate interesantă: diferențele de preț între cartiere sunt mai reduse. În Timișoara, apartamentele din cartierul Dâmbovița se vând cu 1.485 euro/mp, în timp ce cele din zona ultracentrală Cetate ating 2.172 euro/mp – o diferență de aproximativ 700 de euro/mp, mai accentuată decât în anii anteriori, dar tot sub nivelul altor orașe mari. Prin comparație, în București, cele mai accesibile zone – precum Ferentari, Giurgiului sau Prelungirea Ghencea – înregistrează prețuri între 1.275 și 1.403 euro/mp, în timp ce zonele premium precum Primăverii, Herăstrău și Grozăvești-Politehnică ating 2.955–3.250 euro/mp, marcând diferențe de peste 1.800 euro/mp între extremele pieței locale. Această variație amplă a prețurilor impune o selecție atentă a zonei de investiție, în funcție de buget, cerere și potențial de apreciere.

2. Accesul la mijloacele de transport

La capitolul localizare, foarte important pentru chiriași, mai ales în marile orașe, este accesul la mijloacele de transport în comun. Astfel, chiar dacă puțini își vor permite să închirieze o locuință situată foarte aproape de centru, cu toții vor fi atenți la variantele pe care le au la dispoziție pentru a parcurge drumurile zilnice, către școală/facultate, către locul de muncă etc. Cu cât mai multe opțiuni – autobuze, trolee, tramvaie –, cu atât mai bine. În București, un avantaj important este accesul
la metrou: acesta poate ridica semnificativ popularitatea unei proprietăți, fie ea și situată mai spre marginea orașului.

3. Facilitățile disponibile

Pentru un chiriaș nu contează doar accesul mijloacelor de transport în comun, ci și „facilitățile” oferite de o anumită zonă. Aspecte importante sunt apropierea de magazine și/sau centre comerciale, dar și apropierea de farmacii, policlinici sau spitale. Nu în ultimul rând, apropierea de un parc reprezintă un avantaj important în ochii potențialilor chiriași, datorită oportunităților de recreere oferite de acesta.
Spațiile verzi contribuie, și ele, la conturarea „imaginii” unui anumit cartier.

4. Gradul de siguranță

Un alt factor important pentru chiriași este gradul de siguranță – real sau perceput – al diferitelor zone. În general vorbind, zonele considerate a fi cele mai nesigure sunt și cele în care se găsesc cele mai ieftine locuințe, în vreme ce, la polul opus, cartierele bine cotate sunt cele care se bucură și de o „reputație” sporită din acest punct de vedere. În cazul Bucureștiului, zonele cele mai „periculoase” sunt, potrivit impresiei generale, Ferentariul, Rahova, dar și Berceniul și Pantelimonul, iar cele mai sigure ar fi zona Cotroceniul, Primăverii, Floreasca sau Băneasa. De menționat este însă că lucrurile nu sunt clar împărțite între alb și negru, iar fiecare cartier are
propriile subzone ce ar trebui analizate.

5. Centru versus periferie

În ochii chiriașilor, un important punct de reper în evaluarea localizării este reprezentat de proximitatea față de centru – astfel, cu cât o locuință va fi mai aproape de centrul orașului, cu atât ea va putea produce o chirie mai bună. Asta nu înseamnă însă că proprietățile situate în cartierele „tradiționale” sau chiar mai la marginea orașului vor rămâne fără mușterii – câtă vreme au un preț adaptat la realitatea pieței și beneficiază de acces la mijloacele de transport în comun, acestea pot fi închiriate cu succes, mai ales în orașele mari.

Faptul că distincția centru-periferie nu este neapărat defavorabilă celei de-a doua situații este ilustrat de un caz special: este vorba despre vilele din nordul „prelungit” al Capitalei, dezvoltat din 2000 încoace, pentru care chiriașii sunt dispuși să plătească sume considerabile. Zona Pipera, spre exemplu, este recunoscută în rândul expaților și angajaților în cadrul unor multinaționale care își doresc să locuiască la curte, într-o zonă exclusivistă și liniștită.