Cu o scădere importantă a numărului de tranzacții în primul trimestru, piața rezidențială din România și-a pierdut dinamismul: tranzacțiile se mișcă mai greu, deciziile se iau mai lent, iar cumpărătorul nu mai aleargă, ci cântărește sau doar… stă și se uită. Este o schimbare de ritm care oglindește spiritul general din țară.
Cumpărătorii nu au dispărut, dar au învățat să amâne. Fiecare pagină de detaliu vizualizată, fiecare vizionare, fiecare comparație, fiecare negociere mai lungă arată o piață care începe să funcționeze pe baze mai raționale. Decizia de cumpărare nu mai este grăbită de presiunea momentului, ci filtrată printr-o nevoie tot mai clară de siguranță.
Și totuși există o serie de proiecte noi în pipeline în marile orașe: Wallberg și Alber Holding la Timișoara, One United Properties și HILS Development în București, Hexagon și Prime Kapital în Cluj. Dezvoltatorii mari nu dispar. Dimpotrivă, revin cu proiecte atent alese, mai puțin spectaculoase ca volum și timing, dar bine calibrate. E vremea construcțiilor care răspund unei cereri mai exigente.
Răbdarea ca avantaj competitiv
Nu se întrevede o revenire bruscă. Mai degrabă, urmează o așezare. Tranzacțiile vor continua să se închidă mai greu, dar poate mai sănătos. Încrederea nu va reveni dintr-odată, ci în pași mici, aproape imperceptibili de la o lună la alta.
Numărul de tranzacții continuă să scadă, dar o face tot mai lent (-25% în ianuarie, -20% în februarie, -17% în martie). Căderea abruptă se temperează. Iar în imobiliare, exact acest moment – în care scăderea își pierde energia – este adesea primul semn că piața începe să se regăsească. Piața se află într-un veritabil război al răbdării. În astfel de cicluri, cei care pot susține costul timpului – dezvoltatori capitalizați– nu doar că rezistă, dar ajung să seteze direcția.
Pentru că, dincolo de fluctuațiile pe termen scurt, fundamentele nu s-au schimbat radical: presiunea pe marile orașe rămâne, oferta care apare este mai sofisticată, iar costurile de construcție și finanțare nu se întorc la nivelurile de altădată. În aceste condiții, după ce piața își consumă faza de așteptare, ajustarea nu are multe direcții posibile.
Când echilibrul se va rupe, e puțin probabil ca piața să o ia în jos. Prețurile nu își vor relua creșterea în mod abrupt, ci mai degrabă constant. Într-o piață în care răbdarea a devenit punctul forte, prețurile nu sunt negociate doar în funcție de prezent, ci de capacitatea de a aștepta viitorul. Iar astăzi, această capacitate pare mai mare în rândul dezvoltatorilor decât al cumpărătorilor: lipsa stocurilor de apartamente, capacitatea de etapizare și planificare, lecțiile învățate sunt toate de partea dezvoltatorilor. Cumpărătorul, el are nevoia: locuințe supra-aglomerate, tineri care se mută foarte târziu de acasă și, cinic vorbind, o rată a divorțurilor încă mică. Trendurile sociale, dar și demografice – în marile orașe – ne duc, pe termen lung, înspre o nevoie mai mare de locuințe. Viața nu așteaptă la infinit. Viața se întâmplă.
Opinie publicată în Raportul Imobiliare.ro Market 360 „Piața imobiliară rezidențială”, T1 2026.
Abonare cu succes! 
