Vânzarea imobilelor ipotecate

O locuinţă cumpărată cu preţ obţinut de cumpărător parţial prin credit bancar poate fi vândută prin diferite mijloace, dar numai cu acordul prealabil al băncii creditoare:
– contractarea unui credit-punte
– prin rambursare anticipată a creditului iniţial
– tranzacţie pe credit.

1. Contractarea unui credit punte

În situaţia în care proprietarul imobilului ipotecat doreşte achiziţionarea unui nou imobil, dar nu are suma necesară pentru rambursarea creditului existent, poate opta pentru contractarea unui credit punte de la aceeaşi instituţie bancară de la care a contractat creditul imobiliar şi în favoarea căreia este ipotecat imobilul sau de la altă instituţie bancară. Va obţine suma necesară pentru cumpărarea unui nou imobil cu condiţia ca într-o perioadă de maxim 12 luni de zile – desemnată de instituţia de credit – să finalizeze tranzacţia de vânzare a imobilului deţinut. Pe durata creditului punte se plăteşte doar dobânda, iar la finalul perioadei se va achita integral împrumutul din banii obţinuţi din vânzarea primului imobil.

2. Rambursarea anticipată a creditului

Dacă vânzătorul nu deţine suma necesară achitării creditului, poate încheia un contract de vânzare cumpărare – în prealabil obţinând acordul băncii – solicitând un avans din partea cumpărătorului pentru achitarea creditului, iar în momentul în care instituţia bancară ridică ipoteca – în extrasul de carte funciară se confirmă că imobilul este liber de sarcini, cumpărătorul va plăti şi diferenţa de sumă până la achitarea integrală a imobilului.

3. Tranzacţie pe credit

O altă variantă este aceea în care proprietarul găseşte un client dispus să achiziţioneze imobilul tot prin finanţare bancară. Vânzătorul se va adresa băncii proprii în vederea obţinerii acordului de instituire a unei ipoteci de rang II, asupra imobilului în cauză, în favoarea băncii cumpărătorului – este de preferat aceeaşi bancă-creditoare cu cea a vânzătorului, pentru simplificarea procedurii şi în acelaşi timp pentru garanţia primirii acordului băncii.

În cazul în care cumpărătorul primeşte suma solicitată, banca celui care cumpără va institui o ipotecă de rang II asupra imobilului ce urmează să fie tranzacţionat şi virează banii instituţiei de credit a vânzătorului, pentru ca aceasta să efectueze rambursarea anticipată. Creditorul vânzătorului va dispune radierea ipotecii, ulterior banca cumpărătorului va dispune înscrierea ipotecii de rang I asupra imobilului.

Concluzia care se desprinde din cele de mai sus este aceea că un imobil, chiar dacă are înscris dreptul de ipotecă în favoarea băncii, poate fi tranzacţionat cu respectarea anumitor condiţii. Ipoteca în sine nu implică şi interdicţia de înstrăinare, aceasta din urmă fiind însă o de obicei cerută de majoritatea băncilor, suplimentar faţă de dreptul de ipotecă, înaintea acordării unui credit ipotecar.