Va aduce 2011 o ieşire din criză?

Deşi se confruntă cu problemele sale specifice, direcţia real estate-ului autohton depinde în mare măsură de evoluţia economiei mondiale şi europene. Ce schimbări au avut loc în 2010 pe piaţa imobiliară? Ce se va întâmpla cu preţurile locuinţelor în anul ce tocmai a început? Vom observa o creştere a volumului de tranzacţii? Mai presus de […]

Deşi se confruntă cu problemele sale specifice, direcţia real estate-ului autohton depinde în mare măsură de evoluţia economiei mondiale şi europene.

Ce schimbări au avut loc în 2010 pe piaţa imobiliară? Ce se va întâmpla cu preţurile locuinţelor în anul ce tocmai a început? Vom observa o creştere a volumului de tranzacţii? Mai presus de toate, putem spera la o stabilizare a pieţei sau chiar la o ieşire din criză în 2011? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care reprezentanţii câtorva dintre marile companii de consultanţă în imobiliare se străduiesc să ofere răspunsuri.

Uşoare scăderi de preţuri şi în prima parte a anului
2010 a fost un an cu urcuşuri şi coborâşuri. A început bine comparativ cu 2009, însă măsurile de austeritate au blocat piaţa. În acel moment, a apărut o puternică stare de incertitudine, a scăzut numărul de cereri şi cel de tranzacţii, iar preţurile au continuat să scadă, dar nu îndeajuns de mult pentru a mări numărul de tranzacţii.
Legat de posibilitatea ca piaţa să iasă din criză în 2011, nu se poate face, în acest moment, nicio estimare care să fie 100% plauzibilă, ţinând cont de variabilele macroeconomice. În acest moment poate fi observată doar o tendinţă de creştere uşoară a numărului de tranzacţii, care se va menţine probabil şi în anul următor, pe fondul continuării scăderilor de preţuri (câteva procente până la jumătatea lui 2011). Evoluţia pieţei per ansamblu depinde însă foarte mult de contextul macroeconomic.

Valentin Ilie, CEO Coldwell Banker Affiliates of Romania

Oferta de locuinţe de calitate, tot mai redusă
Anul 2010 a fost mai slab decât 2008, dar mai bun decât 2009. Cea mai importantă observaţie legată de acest an este că preţurile au început să se stabilizeze. Pe fondul acestei stabilizări, putem să ne aşteptăm la o creştere a numărului de tranzacţii. Un lucru este cert: nevoia de case este din ce în ce mai mare – în ultimii doi ani construcţia de locuinţe a stagnat şi, în acelaşi timp, foarte mulţi cumpărători au aşteptat scăderi miraculoase de preţuri. Aceste aşteptări s-au dovedit nerealiste, iar acum cumpărătorii găsesc cu greu o locuinţă de calitate în oferta din ce în ce mai redusă. În acest context, pentru anul 2011 estimăm că stabilizarea preţurilor va fi resimţită pe toate segmentele pieţei.

Eduard Uzunov, preşedintele Regatta

2009 şi 2010, cei mai grei ani în rezidenţial
Dacă 2008 a fost anul care anunţa criza, fără a estima dimensiunea şi efectele ei, anul 2009 a adus schimbări drastice în cadrul segmentului rezidenţial, observându-se modificări atât în comportamentul vânzătorilor, cât şi în cel al cumpărătorilor. Anul 2010 nu a fost cu mult diferit faţă de 2009 – am regăsit aceeaşi neîncredere a cumpărătorilor de a investi în proprietăţi imobiliare, aceeaşi rezistenţă a băncilor în a acorda credite, alături de reticenţa dezvoltatorilor de a demara noi proiecte. Anii 2009 şi 2010 au fost cei mai grei pentru segmentul rezidenţial, atât prin volumul extrem de redus al tranzacţiilor, cât şi prin numărul foarte mare de proprietăţi scoase la vânzare comparativ cu ponderea redusă a cumpărătorilor.
Cel mai probabil, anul 2011 nu va marca sfârşitul crizei. Problemele economice cu care se confruntă România şi care se răsfrâng asupra sectorului rezidenţial nu pot fi soluţionate pe termen scurt. Criza economică a influenţat semnificativ disponibilitatea potenţialilor cumpărători de a achiziţiona proprietăţi.

Mihaela Pană, directorul departamentului rezidenţial al DTZ Echinox

Cumpărătorii iau mult mai greu decizii de achiziţie
Comparativ cu 2008 şi 2009, singura diferenţă care merită evidenţiată pentru anul trecut este timpul de decizie al cumpărătorilor. În anii precedenţi, cei care căutau să achiziţioneze un imobil se decideau în aproximativ o lună. În 2010, timpul alocat unei achiziţii a crescut la peste trei luni. Potenţialii cumpărători care au avut răbdare au ieşit în câştig 100%, atât din punctul de vedere al valoarii achiziţiei, cât şi din cel al numărului de posibilităţi din care să poată alege.
În acest moment, nu există premisele economice naţionale care să conducă la o îmbunătăţire a situaţiei în domeniul imobiliar. Mai mult, criza în construcţii de-abia acum îşi va arăta “colţii”. Vom asista la achiziţii de strictă necesitate şi pe bază de oportunităţi. Preţul nu va fi făcut de dezvoltatori sau de proprietarii care vor să vândă, ci doar de cumpărătorii dispuşi să achiziţioneze la un anumit preţ, pe care ei îl consideră corect. Întrucât cererea este mult mai mică decât oferta de pe piaţă, preţurile îşi vor menţine, cel mai probabil, trendul descendent.

Dragoş Dragoteanu, managerul Euroest

Opinia bloggerului
2010 a fost un an mai dificil pentru piaţa imobiliară. Dar, pentru că piaţa a fost ceva mai puţin „îngheţată” decât în 2009, unii au simţit că lucrurile se îmbunătăţesc. Per ansamblu, situaţia a arătat cam aşa: preţurile au scăzut, tranzacţiile au fost puţine, însă în unele cazuri a existat cerere pentru oportunităţi.
Cu siguranţă, criza nu se va termina în 2011. Nu va exista o ameliorare majoră a situaţiei din piaţă. 2011 va aduce mai multe executări silite, iar dacă băncile vor permite investitorilor să cumpere proprietăţi la valori mai scăzute decât cea a creditelor contractate, atunci piaţa va începe uşor să se dezgheţe. Mă aştept la câteva semne pozitive în ultimul trimestru al anului 2011, însă totul depinde de trei parametri: economia mondială şi cea europeană, peisajul politic românesc şi atitudinea şi deciziile băncilor locale.
În ceea ce priveşte preţurile, trebuie făcută distincţia dintre preţurile cerute de proprietari şi cele efective, de tranzacţionare. Pe parcursul anului trecut, cele din urmă au atins, mai mult sau mai puţin, pragul de jos. Astfel, dacă preţurile cerute vor continua să scadă şi în 2011, valoarea efectivă de cumpărare a unei proprietăţi va rămâne aproximativ la fel (plus sau minus 5%).

Ilias Papageorgiadis, CEO al More Real Estate Services şi blogger pe www.realinromania-blog.com

In Romania se vand putine locuinte? Datele arata cu totul altceva!

In 2010 s-au realizat aproximativ 350.000 de tranzactii imobiliare, numar egal cu cel inregistrat in 2009, insa mult mai mic decat in 2007 si 2008, ani in care numarul tranzactiilor imobiliare se invartea in jurul […]

In 2010 s-au realizat aproximativ 350.000 de tranzactii imobiliare, numar egal cu cel inregistrat in 2009, insa mult mai mic decat in 2007 si 2008, ani in care numarul tranzactiilor imobiliare se invartea in jurul a 500.000.

Aceste cifre arata ca cererea a scazut destul de mult de la inceputul crizei, insa daca ne raportam la celelalte tari europene observam doua lucruri:

1. Procentul de scadere nu este mare

Astfel, comparativ cu anul 2007, numarul tranzactiilor in 2009 si 2010 a fost cu 31% mai mic, procent relativ decent daca luam in considerare scaderea de 40-50% inregistrata in Spania, Danemarca, Grecia sau Marea Britanie. Numarul tranzactiilor a scazut cu 12% in Germania, cu 27% in Italia, 39% in Olanda, cu 34% in SUA, cu 78% in Irlanda si cu 56% in Estonia.

2. Numarul tranzactiilor imobiliare este extrem de mare in Romania daca ne raportam la fondul locativ

Romania are 8,4 milioane locuinte, astfel incat cele 350.000 de tranzactii reprezinta echivalentul a 4,2% din fondul locativ. Pentru comparatie, in Franta, la un fond total de locuinte de 33 milioane, numarul anual al tranzactiilor este dublu fata de Romania, iar in Marea Britanie, numarul tranzactiilor a fost de 859.000 in 2009, la un fond locativ de 27 milioane de locuinte.

In Germania, numarul tranzactiilor a fost in 2009 de doar 440.000 la un fond locativ de 40 milioane locuinte.

In graficul de mai jos se poate observa situatia pe tari in ce priveste numarul anual al tranzactiilor imobiliare ca procent din fondul locativ, click pe grafic pentru marire.(…)

Citeste continuarea articolului: In Romania se vand putine locuinte? Datele arata cu totul altceva!


© Cristian Orgonas for businessday.ro, 2011. |
Permalink |
82 comments |

2011, anul dezgheţării primelor proiecte de centre comerciale?

Dacă în 2010 au intrat în insolvenţă trei malluri, reprezentanţii DTZ Echinox sunt de părere că anul ce tocmai a început va aduce şi primele reintrări pe piaţă. În anul 2007, segmentul de retail al pieţei imobiliare era văzut ca având poate cel mai mare potenţial de dezvoltare, după cel rezidenţial. Acesta este motivul pentru […]

Dacă în 2010 au intrat în insolvenţă trei malluri, reprezentanţii DTZ Echinox sunt de părere că anul ce tocmai a început va aduce şi primele reintrări pe piaţă.

În anul 2007, segmentul de retail al pieţei imobiliare era văzut ca având poate cel mai mare potenţial de dezvoltare, după cel rezidenţial. Acesta este motivul pentru care dezvoltatorii se întreceau în anunţarea de zeci de noi proiecte în Capitală, dar şi în oraşele de dimensiuni mari şi medii din ţară. Ultimii doi ani au adus însă o scădere evidentă pe această piaţă: numeroase proiecte au fost îngheţate, livrările unor malluri deja începute au fost întârziate, iar ritmul de lansare a unora noi a încetinit semnificativ. Mai mult decât atât: faptul că în 2010 au intrat în insolvenţă trei centre comerciale din ţară (Tiago Mall Oradea, Armonia Brăila şi City Mall Bucureşti) a ridicat serioase semne de întrebare cu privire la potenţialul de dezvoltare actual al acestui segment.

Mallurile sunt în continuare investiţii bune
Răzvan Sin, directorul departamentului de retail din cadrul DTZ Echinox, nu consideră că apariţia primelor cazuri de insolvenţă reprezintă un semn apocaliptic pentru retailul românesc. „Piaţa elimină produsele care nu sunt corect poziţionate şi dimensionate. Este normal ca o galerie comercială de 15.000 de metri pătraţi, localizată la 2-3 km în afara unui oraş mic sau mediu, să nu performeze, în condiţiile în care concurenţa beneficiază de o localizare mult mai bună”, explică el. Astfel, centrele comerciale dezvoltate corect reprezintă în continuare investiţii stabile şi generatoare de profit. Reprezentantul DTZ este chiar de părere că perioada actuală este cu siguranţă una oportună pentru noi deschideri. „Considerăm că în 2011 vom asista la dezgheţarea unor proiecte care în prezent sunt blocate din lipsa finanţării”, subliniază el.

După 2011, România va rămâne cu un deficit de peste 550.000 mp
Principalul argument din spatele optimismului său este reprezentat de stocul deficitar de spaţii comerciale comparativ cu alte ţări europene. În acest sens, Sin citează un studiu realizat de companie, potrivit căruia, raportat la veniturile medii pe cap de locuitor, România mai poate absorbi în următorii ani aproximativ 37 de metri pătraţi de spaţii moderne de retail la mia de locuitori, adică un volum total de 784.000 de metri pătraţi. Spre comparaţie, pentru anul acesta sunt programate spre livrare spaţii comerciale de 207.130 de metri pătraţi în oraşele secundare şi de 24.955 de metri pătraţi în Bucureşti. Pe lista de noi proiecte se numără centrele Palas din Iaşi (40.000 de metri pătraţi), Euromall Galaţi (24.000 de metri pătraţi), Maritimo Shoppping Center din Constanţa (48.130 de metri pătraţi), Electroputere Shopping City în Craiova (55.000 de metri pătraţi), precum şi Vitan Outlet (12.300 de metri pătraţi) şi Policolor Shopping City (12.655 de metri pătraţi), ambele în Capitală. Presupunând că toate proiectele programate pentru 2011 vor fi livrate la termen, la sfârşitul anului piaţa autohtonă ar rămâne în continuare cu un deficit de peste 550.000 de metri pătraţi de spaţii comerciale.

În estul Bucureştiului mai este loc pentru noi proiecte
Pe fondul acestor previziuni, unde vor fi deschise centre comerciale în următorii doi ani este o întrebare firească. Reprezentantul DTZ Echinox crede că pe lista localităţilor deficitare la capitolul spaţii comerciale moderne se numără oraşe precum Galaţi sau Ploieşti. Şi Capitala mai prezintă încă un potenţial de dezvoltare, deşi în ultimii ani au fost deschise numeroase malluri de dimensiuni considerabile. Astfel, Răzvan Sin crede că zona de est, care adăposteşte mai multă populaţie decât un oraş mare din provincie, are în continuare o ofertă scăzută de spaţii comerciale, în raport cu cererea.

Oraşele mici, următoarea ţintă pentru retaileri
În ceea ce priveşte scăderea vânzărilor resimţită de către retaileri în ultimii doi ani, Sin estimează că, mai devreme sau mai târziu, vizitatorii se vor transforma în cumpărători. Adaptarea retailerilor la necesităţile consumatorilor se dovedeşte însă esenţială în actualul context de piaţă. “E adevărat că toate proiectele urmăresc acelaşi tipar, însă nu este neapărat vina dezvoltatorilor. Atât timp cât pe piaţă nu apar concepte interesante şi magazine noi, nu vor apărea noi cumpărători”, subliniază Sin. Acesta crede că un model de centru comercial ce se va dezvolta pe termen scurt şi mediu este cel al galeriilor mici, alăturate unui discounter de food (cum ar fi Plus, Lidl, Minimax, Profi sau Penny) sau unor ancore de fashion (de tipul Takko sau Deichmann), în oraşe cu mai puţin de 100.000 de locuitori.