Împrumuturile standard reprezintă azi o alternativă cât se poate de viabilă, mai ales în contextul reducerii graduale a fondurilor alocate pentru Prima Casă.
De la lansarea programului Prima Casă, în vara anului 2009, acesta a concurat serios ofertele standard ale băncilor, datorită costurilor sale mai reduse. În ultimii ani însă, băncile au lansat pe piață produse mai accesibile, la costuri comparabile cu cele ale programului guvernamental.
Ofertele de ipotecare standard variază, în mod evident, de la bancă la bancă, însă iată câteva aspecte de care trebuie să ții cont:
1. Avansul:
În momentul de față, cea mai importantă diferență între un credit standard și unul de tip Prima Casă o constituie avansul: astfel, dacă în cazul unui împrumut ce beneficiază de garanția statutului cel mai mic avans acceptat a rămas la 5%, pentru celelalte oferte din piață cerințele pornesc de la un minimum de 15%. Pentru o locuință de 60.000 de euro, această diferență echivalează cu un plus de (cel puțin) 6.000 de euro pe care ar trebui să-l scoți din buzunar. Deși poate părea destul de restrictivă, această condiție impusă de către bănci are, de fapt, un avantaj pe termen lung: cu cât împrumuți mai puțin, cu atât vei avea mai puțin de rambursat, iar asta înseamnă că vei plăti mai puține dobânzi și că vei putea lichida creditul mai repede.
2. Dobânda:
Încercarea băncilor de a oferi alternative competitive la creditele de tip Prima Casă face ca, în momentul de față, dobânzile pentru împrumuturile standard să fie comparabile cu cele practicate în cazul creditelor co-garantate de către stat; astfel, cele mai bune oferte din piață variază în jurul unei DAE (Dobândă Anuală Efectivă) de 5%.
De cele mai multe ori, dobânda practicată pe acest segment de piață este variabilă în funcție de ROBOR (în cazul creditelor în lei) și, respectiv, EURIBOR (în cazul celor în euro); la acești indici se adaugă o marjă fixă de dobândă – aceasta variază de la bancă la bancă și de la produs la produs, dar pornește, în general, de la circa două sau trei puncte procentuale pentru creditele standard în lei, respectiv euro, accesate pe o perioadă de 30 de ani.
Cei doi indicatori, ale căror valori se schimbă zilnic, reprezintă nivelul mediu al dobânzilor practicate pe piața interbancară la un anumit moment pentru moneda respectivă (lei sau euro). De cele mai multe ori, băncile iau ca reper pentru calcularea dobânzii valorile ROBOR și EURIBOR la trei luni (mai rar la o lună sau șase luni). De menționat este că, în contextul în care EURIBOR se situează, de ceva timp, la o valoare negativă (ceea ce reprezintă un avantaj important pentru cei care au credite în această valută), nivelul ROBOR s-a majorat considerabil în ultimul an, ajungând de la circa 0,7% în toamna lui 2016, la aproximativ 2% în prezent.
Dat fiind impactul asupra ratei lunare pe care un debitor o va avea de plătit, evoluția acestor doi indici ar trebui urmărită periodic. Caracterul variabil al dobânzii reprezintă un motiv în plus pentru care ar trebui să fii deosebit de atent la cât decizi să împrumuți de la bancă, întrucât este probabil ca ambii indicatori menționați, după ce au atins în trecut valori minime istorice, să consemneze creșteri.
3. Gradul de îndatorare:
Gradul de îndatorare se referă la ponderea reprezentată de rata lunară în venitul total al celui (sau celor) care contractează un credit. Dacă în trecut acest indicator putea depăși pragul de 60%, la 1 ianuarie 2019 au intrat în vigoare noile reglementări ale Băncii Naționale a României (BNR), care stipulează că gradul maxim de îndatorare pentru împrumuturile în lei este de 40% din venitul net. Pe de altă parte, plafonul aplicat pentru creditele în valută ajunge la doar 20%. Potrivit BNR, acest regulament se aplică atât instituţiilor bancare, cât şi IFN.
4. Perioada de rambursare:
Perioada de rambursare a creditului este invers proporțională cu suma pe care o vei avea de achitat lunar către bancă. De aceea, dorința (de cele mai multe ori justificată) de a beneficia de o rată cât mai mică îi face pe cei mai mulți să opteze pentru perioada maximă de rambursare a unui credit, respectiv 30 sau 35 de ani. Împrumuturile contractate pe o perioadă mai scurtă sunt însă mai avantajoase, totalul dobânzii fiind considerabil mai mic. Stabilirea unui raport optim între valoarea ratei și perioada de rambursare depinde, bineînțeles, de tine – și de disponibilitatea ta (actuală) de plată.
