Află rapid răspunsul la orice întrebare despre piața imobiliară
Introdu minim 3 caractere
Caută în
9 mai 2011

Cronica unei tranzacţii eşuate

scris de Sorin Horotan in categoria Ştiri imobiliare

Sunt ceva mai mult de 2 luni de zile de când am preluat prima proprietate în baza de date a agenţiei. Aş zice, mai corect, ca sunt 2 luni de când am început să lucrez prima proprietate. Asta ca nu cumva să va imaginaţi că stă aruncată undeva printre alte sute sau mii de proprietăţi, prin baza de date. Nu suntem nici muzeu imobiliar, nici mica publicitate.

Proprietatea este o casă, construită pe parcursul a câţiva ani, evident, în vremurile când toate graficele şi trendurile pieţei aveai senzaţia că urmează să învingă atracţia gravitaţională. La momentul construcţiei, proprietarii nu s-au gândit la vânzare, aşa că au construit dupa bunul plac, iar la final a rezultat o menajerie de proprietăţi, fiecare adresându-se altui segment de cumpărători.

Proprietarii, însă, au înţeles, în momentul în care au luat decizia de a vinde, dificultatea de a tranzacţiona ca tot unitar o astfel de proprietate, şi pentru a maximiza şansele de vânzare, au apartamentat întreaga vila, aşa că în clipa de faţă sunt cinci proprietăţi scoase la vânzare.

Astăzi am să vă povestesc despre cum nu am vândut Apartamentul 3, care în fapt este un spaţiu comercial  de 84 mp, la strada, într-o zonă destul de circulată a Timişoarei.

Nu au trecut nici 3 zile de când am preluat proprietatea, nici nu am apucat să o promovez pe canalele ce le folosesc, că mi-au apărut primii potenţiali clienţi, evident veniţi pe filiera colaborării între agenţii.

Clienţii doreau achiziţia unei proprietăţi în care să deschidă un cabinet de medicină alternativă. Căutau deja de câteva luni de zile, ba chiar au reuşit sa rateze achiziţia unui spaţiu, pentru ca au amânat prea mult decizia. Cu alte cuvinte aveam în faţă un cumpărător hotărât.

Prima întâlnire

Ora 10 dimineaţa. Mă îndrept împreună cu agentul cumpărătorului spre proprietate. Ajungem cu vreo 15 minute mai devreme aşa că hotărâm sa bem o cafea. Singurul loc ce îl identificăm e o spălătorie auto, undeva pe o străduţă lăturalnică.

Ajungem. Suntem 4 oameni. Eu, agentul cumpărătorului, cumpărătorul şi proprietarul. Trecem peste curtoazii cu success, la fel şi peste micile dezavantaje ale proprietăţii in contextul unui cabinet medical. Clientul este interesat de spaţiu, ca atare doreşte să programeze o altă vizionare peste 2 zile, când va veni împreună cu verişoara care este în fapt cumpărătorul, cel care decide daca merită investiţia.

Ieşim la stradă să ne despărţim şi apare problema. Pe lângă proprietate sunt linii electrice pentru că trece tramvaiul chiar prin faţă, ba mai mult, are staţie. Nimic rău până aici, zona e traficată, există potenţial comercial. Din nefericire clientul îmi comunică că vor instala o serie de aparate extrem de sensibile care e posibil să fie afectate de liniile de electricitate. Cu toate astea rămâne valabilă întâlnirea de peste 2 zile.

A doua întâlnire

Ajungem la proprietate, de data asta mai repede decât cumpărătorii. Apar. Din maşină coboară de data asta 3 persoane, suntem 6 oameni, fiecare are ceva de zis. Caut să identific în toată zarva persoana care decide şi mă străduiesc să înţeleg ce rol au ceilalţi 2 în luarea deciziei. Discutăm, combatem, analizăm, explicăm, prezentăm, zâmbim. După cum era de aşteptat ajungem la preţ şi la negocieri. Îi întreb dacă asta înseamnă că au hotărât achiziţia proprietăţii, pentru că altfel nu văd de ce am discuta discounturi, atâta timp cât nu este produsul ce îl doresc. Insistă. Le comunic că preţul evident este negociabil, însă este absolut prematur să avem o astfel de discuţie. Clienţii îmi comunică că vor avea un răspuns peste vreo 2 săptămâni, momentan urmând să plece în vacanţă.

A treia tentativă de întâlnire

Între timp vine Paştele şi proprietarii pleacă şi ei în vacanţă. Trec cele două săptămâni şi într-o seară, pe la 18 mă trezesc cu un telefon de la agentul cumpărătorilor. Eram rugat să îmi contactez proprietarii pentru a deschide uşa, deoarece în faţa proprietăţii stăteau clienţii întorşi din vacanţă. Îmi verific agenda, foile de pe birou, telefonul, nimic. Niciunde nu aveam programat aşa ceva. Îi comunic colegului că proprietarii nu sunt în localitate şi că abia maine pot să programez o vizionare. Clienţii înţeleg aşa că stabilim pe a doua zi.

A treia întâlnire

De data asta sunt doar eu împreună cu cei ce vor să cumpere. Spaţiul între timp a fost golit de tot mobilierul, aşa că e o bună ocazie de a puncta chestiuni. Dumnealor scot din buzunar un mic aparat, fără să îi mai intereseze de punctările mele. Îmi spun că vor măsura intensitatea câmpului electromagnetic să vadă dacă pot să îţi instaleze aparatura. Aparatul este compus dintr-un senzor, un buton pe care se apasă şi 3 leduri, unul verde, unul galben şi unul roşu. Evident, dacă se aprindea cel verde era bine, cel galben acceptabil iar cel roşu, ştiţi şi dumneavoastră. S-au identificat în repetate rânduri intensităţi verzi şi galbene. Sunt anunţat că urmează să vină din nou clientul ce ia decizia, urmând ca apoi sa ne punem la masa negocierilor.

A patra întâlnire

Proprietarul mi-a lasat datele de contact ale persoanei ce se va afla în proprietate cât timp lipseşte. Din nefericire în ziua când doreau clienţii să vadă proprietatea pentru a lua o decizie, intervine ceva în programul înlocţiitorului de proprietar şi este imposibil de văzut. Clientul cu putere de decizie, pe de altă parte, nu putea decât în seara respectivă, la rândul lui urmând să plece din localitate. Mă dau peste cap, e totuşi a patra întâlnire, lucrurile sunt destul de avansate, nu îmi permit în momentul ăsta să le stric. Obţin de la proprietar, în cele din urmă, un număr de telefon al unei firmei ce activează în unul din spaţii. Stabilesc ca în clipa în care sunt în faţa casei să dau un telefon şi mi se va deschide poarta. Ajung la proprietate în acelaşi timp cu clienţii. Scot telefonul să sun. Surpriză, telefonul e mort.

Poarta închisă, sonerie nu există. E ora 17, ştiu că firma ce ar fi trebuit să o contactez are program până  la 19 şi sunt slabe şanse să iasă în curtea proprietăţii până la ora respectivă. Caut soluţii. Singura ce îmi rămâne este să escaladez poarta şi să ii chem pe oameni să deschidă clienţilor. Sar poarta. Rezolv problema. Intrăm în proprietate.

Suntem 5 oameni, eu, cei trei clienţi şi domnul ce ne-a deschis. Instant apar aparatele de măsurat câmpul electromagnetic. De data asta sunt 2. Se măsoară în stânga, în sus, în jos. Constant la unul din aparate se aprinde beculeţul rosu. La celălalt era când roşu, când verde, când galben. Clienţii îşi manifestă totala nemulţumire faţă de câmpul electromagnetic.

Caută răspunsuri la mine. Le comunic că îi pot ajuta cu foarte multe lucruri, din păcate nu pot face nimic în privinţa câmpului electromagnetic. Se iau instrucţiunile de folosire a aparatelor la studiat, se caută explicaţii, se lansează ipoteze, că poate din cauza vremii ploioase, că poate nu sunt orientate către câmpul electromagnetic, etc.

Ne despărţim cu promisiunea că voi fi sunat să îmi comunice ce decizie au luat în cele din urmă. Aflu peste câteva zile de la colegul ce îi reprezenta pe clienţi că din păcate e prea mult pe roşu câmpul electromagnetic aşa că nu vor putea achiziţiona proprietatea.

P.S. La 3 zile după ce am primit răspunsul de la clienţi am aflat de la ştiri că în urmă cu 4-5 zile a avut loc o explozie solară ce a afectat câmpul electromagnetic al pământului.

Postează-ți părerea

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să te mai intereseze și
Poveşti de pe străzile imobiliare timişorene

Fac vânzări de ceva ani de zile, unii ar zice că sunt mulți, eu zic că mai mulți vor fi. De fapt, ca să fiu foarte corect, ar trebui...

citește mai departe
În decembrie cumpăraţi cu plăcere

Am observat că nu mai avem timp. Nu mai avem timp să vedem pe îndelete, nu mai avem timp să fim convinși că luăm deciziile cele mai bune. Alergăm, adunăm...

citește mai departe
Despre reuşite, japonezi şi prieteni

A trecut ceva vreme de când nu am mai scris nimic și asta pentru că deși e vara și criză, nu mi-am văzut capul de numeroasele solicitări primite, și...

citește mai departe
Un japonez imobiliar

De câteva zile discut cu Costin Capezan de situaţia cumplită a Japoniei. Dezbatem diverse. De la discuţii despre cum ne va afecta economic, până la pălăvrageala tipic românească despre...

citește mai departe
Punct şi de la capăt

În urmă cu 5 săptămâni am hotărât să renunţ la poziţia confortabilă de la imobiliare.ro şi să iau lucrurile pe cont propriu. Spun confortabilă, nu pentru că m-aş fi holbat...

citește mai departe