În urmă cu 5 săptămâni am hotărât să renunţ la poziţia confortabilă de la imobiliare.ro şi să iau lucrurile pe cont propriu. Spun confortabilă, nu pentru că m-aş fi holbat la tavan 8 ore, ci pentru că ştiam zilnic ce este de făcut, cunoşteam procedurile, cunoşteam piaţa, lucrurile decurgeau, era bine, atâta de bine încât riscam să ajung de la un pur confort profesional la un confort ontologic, iar asta nu îmi era acceptabil sub nici o formă.
În urmă cu aproape 6 ani totul era o provocare, o nebunie, un vis. Când am ajuns la imobiliare.ro internetul era atâta de dezvoltat în România încât stăteam câte o săptămână să descarc două melodii, evident pe o conexiune dial-up. Cum să nu fie o provocare să vinzi servicii pe internet când lumea încă nu considera internetul o componentă esenţială în business-ul lor?
Ne confundau oamenii cu furnizorii de internet şi pe mine şi pe colegul şi prietenul Costin Capezan şi ne-o retezau scurt: “da’ ce mai vreţi de la mine, că săptămâna trecută v-am plătit abonamentul şi dacă vreţi să ştiţi nici nu îmi merge internetul.” Ce puteai face pe vremea aia era să continui, să te înarmezi cu răbdare şi să gaseşti tot felul de strategii de comunicare, de ambalare, în speranţa că dai peste cei ce iţi pot fi clienţi.
Adevărul e că nu au existat luni în care să nu reuşim să ne îndeplinim target-ul, drept e că pentru asta deveniserăm specialişti în “google”, cunoşteam toate browserele de internet la nivel de setări specializate şi discutam zilnic cu 50-60 de agenţii imobiliare (pe vremea aia încă erau vreo 13.000 aşa că aveam de unde). Cu alte cuvinte ca să putem vinde produsele ce le aveam de vândut, trebuia sa oferim servicii complementare super complexe (e cam acelaşi lucru ce se întamplă la ora asta pe piaţa imobiliară).
De la confecţionarea adresei de mail, până la training-uri telefonice despre utilizarea unui browser, de la funcţionalitatea google până la utilizarea ImoAdmin-ului, toate le făceam ca să reuşim să ne vindem produsele, minunate de altfel, dar mult prea noi pentru piaţă.
Şi am continuat ceva ani de zile să învăţ ce înseamnă piaţa imobiliară, am învăţat să îmi cunosc clienţii şi nevoile lor, evident telefonic. Şi a venit ziua când nu a mai fost suficientă abordarea telefonică, clienţilor nu le mai era suficientă o voce ce le oferea sfaturi tehnice, ci voiau să cunoască oamenii, aşa că au început deplasările prin ţară, dar despre asta într-un alt post că ziua e scurtă şi o afacere ce încearcă să se nască are nevoie de atenţie specială.
