În ansamblurile proiectate şi construite înainte de criză, o unitate locativă cu două camere poate ajunge să coste şi 100.000 de euro.
În perioada de boom, majoritatea dezvoltatorilor prezenţi pe piaţa imobiliară bucureşteană au proiectat locuinţe prea mari şi prea scumpe pentru bugetul românului de rând. În acest proces, mulţi dintre ei s-au bazat pe cererea nerealistă venită din partea investitorilor, care erau interesaţi de achiziţia de apartamente noi „la pachet”, pentru a le revinde ulterior consumatorilor finali.
După mai bine de trei ani de criză, preţurile pentru acest tip de locuinţe au scăzut cu aproximativ 40%. Cu toate acestea, ele reprezintă încă un lux pentru românul de rând, din cauza suprafeţelor prea mari, şi, implicit, din cauza preţurilor finale prea ridicate. Daniela Popescu, consultant specializat pe segmentul rezidenţial în cadrul Colliers International, spune că acest gen de apartamente au, de regulă, valori cuprinse între 1.200 şi 1.500 de euro. Ţinând cont de suprafeţele ample, costul total pentru o locuinţă cu două camere se situează în jurul sumei de 100.000 de euro, la care se adaugă TVA. Spre comparaţie, în perioada de vârf a pieţei imobiliare, un apartament similar putea fi achiziţionat cu circa 2.000-2.500 de euro.
Cerere există, dar pentru locuinţe cu adevărat de lux
Una dintre problemele pe care le au acest gen de proiecte este că ele nu se adresează nici populaţiei cu venituri medii (de Prima Casă), dar nici cumpărătorilor interesaţi de proprietăţi de lux. Cosmin Grecu, Managing Partner pe Research & Evaluation în cadrul Century 21 România, crede că ansamblurile rezidenţiale cu adevărat de lux de pe piaţa bucureşteană sunt foarte puţine. Această părere este împărtăşită şi de Dan Nicolae-Ivanov, directorul departamentului de evaluări al Jones Lang LaSalle (JLL). Potrivit acestuia, multe dintre proiectele promovate azi ca fiind „de lux” fie sunt amplasate în zone neatractive (necentrale), fie au suprafeţe prea mici sau o compartimentare nepotrivită. „Segmentul high-class este unul pretenţios, iar ceea ce se va vinde trebuie să fie corespunzător din toate punctele de vedere enumerate mai sus”, subliniază specialistul JLL. Cosmin Grecu este de părere că, în măsura în care aceste criterii esenţiale sunt îndeplinite, şi apartamentele mai scumpe de pe piaţa autohtonă pot fi vândute. „Dacă locaţia, conceptul, proiectarea şi execuţia sunt cu adevărat de lux, credem că există cerere solvabilă”, notează reprezentantul Century 21.
Stocul va fi absorbit lent în piaţă
Ce se va întâmpla, în acest context, cu acest ansamblurile rezidenţiale construite în perioada de boom? Reprezentanta Colliers spune că, deşi cumpărătorii interesaţi de acest segment de piaţă există, ei sunt mai puţin numeroşi decât cei de pe segmentul Prima Casă. În plus, pentru că cei dintâi deţin deja o locuinţă, nu iau decizii foarte rapide de achiziţie, preferând în schimb să studieze toate ofertele din piaţă pentru a opta pentru cea mai bună. „Absorbţia apartamentelor se va face în continuare într-un ritm lent, care va accelera pe măsură ce mediul economic se va stabiliza. Ele vor deveni din nou accesibile unui număr mai mare de cumpărători atraşi de locaţiile bune şi finisajele de calitate”, estimează Daniela Popescu.
Pe de altă parte însă, Cosmin Grecu nu este atât de optimist. El crede că, pe viitor, preţurile acestui gen de locuinţe vor fi stabilite în funcţie de numărul de camere. „Dacă apartamentele sunt mai mari ca suprafaţă, aceste bonusuri de suprafaţă se vor plăti foarte puţin sau poate chiar deloc”, estimează acesta.
