Criza petrolului și „exodul” angajaților din domeniu îi determină pe proprietari să-și reducă pretențiile.
Dezvoltată în mare parte după anul 2000, zona Pipera, din nordul Capitalei, este recunoscută în rândul chiriașilor care își doresc să locuiască la curte și dispun de bugete peste nivelul apartamentelor vechi. Aici, aceștia au oportunitatea de a închiria o vilă cu ceva teren la prețuri ce pornesc de la 800-900 de euro pe lună – dar pot ajunge și la câteva mii de euro pe lună.
Anul trecut, piața închirierilor de vile din zonă a trecut prin niște schimbări majore. Factorul declanșator a fost suplimentarea masivă – și bruscă – a ofertei, care a crescut simțitor, chiar și cu 50%, după cum estimează Nicolae Preda, agent imobiliar specializat pe Pipera. Urmare a crizei din domeniul petrolier, mulți angajați ai Petrom (și nu numai) s-au văzut nevoiți să părăsească casele pe care le închiriau pentru a fi aproape de serviciu. „Exodul” acestora a afectat semnificativ piața, întrucât ei reprezentau o parte majoritară a clientelei din zonă – în special pentru vilele medii și mari.
Întreținerea proprietății costă!
În mod previzibil, și prețurile practicate pe acest segment au scăzut simțitor. Astfel, exemplifică Preda, o casă care se închiria anul trecut cu 3.000 de euro poate fi găsită acum și la 2.000 de euro. Asta pentru că, după ce s-au trezit peste noapte cu una sau mai multe proprietăți goale (pentru care a fost nevoie să suporte cheltuielile de întreținere, inclusiv pe timp de iarnă), proprietarii sunt dispuși să facă reduceri semnificative de preț pentru a găsi noi chiriași.
În ciuda acestor ieftiniri substanțiale, atragerea unor noi clienți se dovedește dificilă. Motivul? Potrivit lui Preda, cele mai afectate de plecarea angajaților din domeniul petrolier sunt tocmai proprietățile de dimensiuni medii și mari, adevărații „coloși” ai zonei, ce presupun costuri de întreținere proporționale (vilele înșiruite din 2003-2004, care se situează la treapta cea mai jos a scării prețurilor din zonă, sunt neafectate de această schimbare și, implicit, de valul de ieftiniri). În acest context, cei care au, să zicem, un buget de 1.000-1.500 de euro pentru închirierea unei case (sau chiar a unui apartament) nu se „înhamă” cu ușurință la a locui într-o asemenea vilă, chiar la un preț redus, tocmai din cauza cheltuielilor suplimentare ridicate.
