octombrie 2010 - Page 2 of 3

DTZ Echinox oferă consultanţă în relocări şi amenajări de birouri

Compania de consultanţă imobiliară mizează pe o nişă a pieţei office care funcţionează bine în actualul context economic. DTZ Echinox a anunţat semnarea unui parteneriat cu grupul Vitalis Consulting, specializat în consultanţă pentru construcţii şi project management. Acordul are ca scop livrarea de servicii de project management în operaţiunile de relocare şi amenajarea de birouri. […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe19/10/2010

Categorii

Timp de citire

0 minut

Compania de consultanţă imobiliară mizează pe o nişă a pieţei office care funcţionează bine în actualul context economic.

DTZ Echinox a anunţat semnarea unui parteneriat cu grupul Vitalis Consulting, specializat în consultanţă pentru construcţii şi project management. Acordul are ca scop livrarea de servicii de project management în operaţiunile de relocare şi amenajarea de birouri. „Parteneriatul DTZ-Vitalis vizează în prima fază companiile care sunt în căutarea unui spaţiu de birouri, în vederea relocării sau extinderii, şi pentru care aspectele imobiliare, dar şi logistice, legate de construcţie şi amenajare sunt străine de businessul de bază şi necesită asistenţă de specialitate. Project managementul asigură optimizarea costurilor, a timpului alocat şi o tranziţie uşoară la noul sediu, care să nu aducă prejudicii afacerii, subliniază Mihnea Şerbănescu, Director General al DTZ Echinox.

Cele două companii au colaborat până acum pentru relocări importante, precum mutarea Hewlett Packard în Novo Park, pe o suprafaţă de 10.000 de metri pătraţi, sau relocarea Avon în clădirea Eurotower. Semnarea acordului face parte dintr-un proiect mai amplu, prin care cele două companii îşi propun să furnizeze clienţilor servicii integrate de project management, cost management şi project monitoring. Clienţii vizaţi sunt chiriaşii şi dezvoltatorii pentru project management şi cost management, şi, respectiv, investitorii şi băncile, în calitate de finanţatori, pentru project monitoring.

Cât costă cele mai scumpe terenuri din Capitală?

Pe piaţă există încă parcele de mici dimensiuni, ai căror proprietari cer mii de euro pe metru pătrat, fiindcă sunt situate în zone foarte bune. Efectele celor doi ani de recesiune au fost resimţite cel mai mult pe segmentul terenurilor. Spre deosebire de vânzările sau închirierile de locuinţe, aici tranzacţiile au tins aproape către zero, […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe19/10/2010

Timp de citire

0 minut

Pe piaţă există încă parcele de mici dimensiuni, ai căror proprietari cer mii de euro pe metru pătrat, fiindcă sunt situate în zone foarte bune.

Efectele celor doi ani de recesiune au fost resimţite cel mai mult pe segmentul terenurilor. Spre deosebire de vânzările sau închirierile de locuinţe, aici tranzacţiile au tins aproape către zero, iar preţurile au scăzut vertiginos. Ca întotdeauna însă, există şi excepţii. În zonele de top ale Bucureştiului, proprietarii cer încă sume colosale, de ordinul a mii de euro pe metru pătrat, la fel ca în perioada de boom. Deşi proprietăţile sunt atractive din punctul de vedere al potenţialului de dezvoltare, investitorii se menţin la distanţă. „Sunt persoane care cer un preţ, dar asta nu înseamnă că şi primesc”, sintetizează Mihai Dumitrescu, managing partner al agenţiei Crosspoint Real Estate, situaţia din piaţă.

Teren cu proiect de hotel în centrul istoric
Un exemplu în acest sens este dat de un teren situat în centrul istoric al Capitalei – zonă în care astfel de proprietăţi apar extrem de rar. Vânzătorul speră să primească pe lotul de 1.226 de metri pătraţi 6-7 milioane de euro, adică între 4.900 şi 5.700 de euro pe metru pătrat. Terenul este însoţit de un proiect de construcţie a unui hotel cu 88 de camere şi 12 apartamente, ce ar urma să dispună de 50 de locuri de parcare. Autorizaţia de construcţie a hotelului expiră în această toamnă. Lotul se află la vânzare de peste un an de zile şi, deşi au avut loc vizionări, nimeni nu s-a încumetat să încheie o tranzacţie, spune Ciprian Panait, managerul agenţiei Brava Invest. Asta deşi centrul istoric al Bucureştiului este considerat la ora actuală cea mai „fierbinte” zonă pentru businessuri, iar chiriile spaţiilor comerciale şi preţurile unor imobile au crescut, chiar pe timp de criză.

Ţinând cont de zona în care este amplasată, de raritatea unor astfel de proprietăţi unicat şi de faptul că dispune de un proiect de construcţie pentru hotel, preţul nu este chiar exagerat din punctul de vedere al vânzătorului, crede Panait. Comparativ cu suma cerută iniţial, acesta chiar şi-a redus pretenţiile cu circa 30%. Cu toate acestea, potenţialii investitori consideră preţul actual prea ridicat.

6.000 de euro pe metru pătrat în Aviatorilor
O altă zonă în care proprietarii continuă să aibă pretenţii ridicate este nordul Capitalei. Mihai Dumitrescu oferă exemplul unui teren amplasat în zona Aviatorilor, cu o suprafaţă de peste 1.000 de metri pătraţi, cu un CUT (coeficient de utilizare a terenului) de 8, care costă 6.000-7.000 de euro pe metru pătrat. Spre comparaţie, pretenţiile majorităţii vânzătorilor din nordul Bucureştiului pot ajunge acum la un maximum de 1.500-2.000 de euro pe metru pătrat, în funcţie de localizare şi de posibilităţile de dezvoltare ale respectivei proprietăţi. Tranzacţii nu se încheie însă nici la asemenea sume. Dumitrescu spune că una dintre cele mai mari achiziţii care a avut loc anul trecut a avut ca obiect un teren pe malul lacului Floreasca, ce a costat 500 de euro pe metru pătrat. Valoarea totală a deal-ului a fost de două milioane de euro.

Loturi situate în zone premium, dar la preţuri rezonabile
Faptul că investitorii întârzie să se înghesuie la terenurile scumpe din Bucureşti nu înseamnă însă că au lăsat la o parte orice gând de proiecte imobiliare. Potrivit lui Dumitrescu, potenţialii cumpărători caută în momentul de faţă terenuri localizate în zone premium, dar nu sunt dispuşi să plătească oricât pentru ele. Reprezentantul Crosspoint Real Estate spune că un element care are o extrem de mare importanţă în momentul de faţă este incidenţa preţului terenului în costul final de construcţie. În plus, majoritatea investitorilor încă aşteaptă ca acest gen de proprietăţi să se mai ieftinească, aşa că nu se grăbesc să facă achiziţii. Un alt factor care îi ţine pe loc este sentimentul general de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia economică a ţării. „Toată această instabilitate alungă investitorii pentru că nu-şi pot face un plan de investiţii pe termen lung”, spune Dumitrescu.

Scad chiriile! Ce se va intampla cu pretul apartamentelor?

Scris de: Crisitian Orgonas, Imobiliare.ro

Actualizat pe19/10/2010

Categorii

Timp de citire

0 minut

In ultimii doi ani, pretul apartamentelor a scazut semnificativ, datele aratand un declin mediu de cel putin 35-40%. Pe de alta parte insa, chiriile au scazut cu un procent si mai mare, evolutie care a facut ca raportul pret/chirie sa creasca. Efectul? Apartamentele au devenit mai scumpe pentru cei care au de ales intre a sta cu chirie sau a isi cumpara o locuinta.

Astfel, conform imobiliare.ro, in septembrie 2008, in Bucuresti, proprietarii cereau un pret de 1.967 euro/mp util in cazul unui apartament cu doua camere, chiria medie pentru acelasi timp de apartament fiind de 600 de euro conform monitorizarii efectuate de indeximobiliar.blogspot.ro pe baza anunturilor publicate pe situl anuntul.ro.

Cu alte cuvinte, un apartament cu o suprafata utila de 55 mp valora 108.000 euro sau echivalentul a ~180 de chirii lunare.

In septembrie 2010, pretul pe metru patrat a scazut la 1.193 euro, iar chiria medie la 310-320 euro, raportul pret/chirie ajungand acum la 207-210, cu 15% mai mare decat in urma cu doi ani, detalii mai jos, click pe grafic pentru marire.

Conform unei alte monitorizari efectuate de portalul anunturiparticulari.ro si citate de capital.ro, in septembrie 2010, pretul de inchiriere pentru apartamentele cu doua camere a scazut 3% fata de luna precedenta, cu 18% fata de septembrie 2009, si cu 45% fata de septembrie 2008.

In acelasi timp, numarul de oferte nou aparute pe piata a crescut semnificativ, fiind inregistrata cea mai mare valoare de cand se fac aceste masuratori. In septembrie 2010, peste 3.800 de apartamente au fost scoase la inchiriat pe piata din Bucuresti.

Mai mult, sa nu uitam ca luna septembrie reprezenta in mod traditional o luna de crestere a chiriilor (vin studentii!), insa in acest an chiriile nu numai ca nu au crescut, ci chiar au scazut.

In SUA, raportul pret/chirie este considerat normal pana la o valoare de 140-160, nivel dincolo de care pretul locuintei este considerat mare. Cum in SUA si dobanzile la credite sunt mai mici decat cele din Romania rezulta ca, la noi, un raport normal ar fi de maxim 120-140, mult mai mic decat raportul de peste 200 existent in prezent.

Un alt calcul se poate face utilizand datele INS privitoare la evolutia pretului real de tranzactionare al apartamentelor in Bucuresti. Comparativ cu T1.09, in T2.10 preturile de tranzactionare erau cu 10,6% mai mici, insa chiriile au scazut cu un procent mult mai mare, detalii mai jos.

Concluzie

Scaderea atat de rapida a chiriilor reprezinta o veste foarte proasta pentru cei care doresc sa vanda imobile. De ce? Pentru ca devine mai ieftin sa stai cu chirie decat sa platesti o rata, iar faptul ca proprietarii care nu isi pot vinde locuinta o scot la inchiriat nu va face decat sa creasca oferta, in timp ce cererea scade.

Sa nu uitam ca numarul studentilor s-a redus cu aproximativ 50.000 in ultimii 2 ani, iar trendul va continua in conditiile declinului demografic.

Pe termen scurt (6-12 luni) este foarte probabila o scadere cu cel putin 10-15% a pretului locuintelor in marile orase. Pe termen mediu si lung, dezechilibrul dintre venituri si preturile practicate pe piata imobiliara va continua sa se corecteze, iar asta se va face fie prin cresterea veniturilor, fie prin reducerea preturilor, fie printr-o combinatie a acestor doua tendinte.

Deocamdata, trendul preturilor este unul evident de scadere. Iar cu cat chiriile se vor reduce mai mult, cu atat preturile vor scadea si mai mult.

Investitorii: Soluţia pentru relansarea economică se află la bănci

Acordarea cu mai multă uşurinţă a creditelor de către instituţiile finanţatoare ar putea reda încrederea în piaţă a cumpărătorilor. Repunerea pe picioare a real estate-ului românesc se află în mare măsură în mâinile băncilor, sunt de părere investitorii. „Piaţa imobiliară se luptă cu lipsa de încredere, iar faptul că băncile nu vor să îşi asume […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe18/10/2010

Categorii

Timp de citire

0 minut

Acordarea cu mai multă uşurinţă a creditelor de către instituţiile finanţatoare ar putea reda încrederea în piaţă a cumpărătorilor.

Repunerea pe picioare a real estate-ului românesc se află în mare măsură în mâinile băncilor, sunt de părere investitorii. „Piaţa imobiliară se luptă cu lipsa de încredere, iar faptul că băncile nu vor să îşi asume riscuri prea mari nu e de natură sa încurajeze clienţii să ceară finanţări pentru achiziţii imobiliare. Dacă băncile ar participa mai mult la acest risc, cumpărătorii şi-ar recăpăta încrederea în piaţă”, subliniază Nimrod Zvik, directorul de markting al Be Igloo, organizaţia de vânzări a fondului norvegian de investiţii România Invest.

Prima Casă 3, împrumuturi de 1,4 miliarde de euro
Recent, una dintre soluţiile oferite de Consiliul Investitorilor Străini (CIS) pentru relansarea economică a ţării a fost lansarea celei de-a treia etape a programului Prima Casă, prin care autorităţile să acorde garanţii în valoare de 50% din preţul unor locuinţe de până la 100.000 de euro. Potrivit estimărilor CIS, prin Prima Casă 3 s-ar putea acorda împrumuturi de aproximativ 1,4 miliarde de euro, prin lărgirea bazei de potenţiali aplicanţi. „Noi nu cerem ca statul să se implice prin a oferi încredere băncilor, când afacerea băncilor e creditarea. Ele ar trebui să ofere încredere în piaţă, să-şi deschidă porţile către finanţarea celor care vor să cumpere locuinţe noi, pentru că astfel ar intra bani în circuitul economic şi ar fi bine pentru toată lumea”, spune Nimrod Zvik. Potrivit acestuia, dacă băncile vor încuraja piaţa prin acordarea de credite, relansarea vânzărilor de locuinţe ar duce şi la revigorarea construcţiilor şi a tuturor industriilor care depind de piaţa imobiliară.

Coldwell Banker: Locuinţele preluate de bănci ar putea provoca un nou blocaj al pieţei

În perioada următoare, numărul proprietăţilor preluate de către instituţiile finanţatoare ar putea creşte de la câteva sute la câteva mii. În momentul de faţă, câteva sute de proprietăţi, în cea mai mare parte locuinţe, se află în posesia băncilor şi a altor instituţii finanţatoare, după ce acestea nu au reuşit să le vândă la licitaţie. […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe18/10/2010

Categorii

Timp de citire

0 minut

În perioada următoare, numărul proprietăţilor preluate de către instituţiile finanţatoare ar putea creşte de la câteva sute la câteva mii.

În momentul de faţă, câteva sute de proprietăţi, în cea mai mare parte locuinţe, se află în posesia băncilor şi a altor instituţii finanţatoare, după ce acestea nu au reuşit să le vândă la licitaţie. Pe viitor, numărul unor astfel de bunuri imobile ar putea creşte considerabil, iar scoaterea acestora pe piaţă ar provoca noi probleme în piaţă, avertizează consultanţii imobiliari. “Estimăm că băncile vor prelua câteva mii de case şi de apartamente, după ce au intrat deja în posesia a câteva sute. Dacă băncile vor scoate la vânzare, deodată, mii de locuinţe pe care le deţin, se va ajunge la un blocaj, deoarece oferta va depăşi şi mai mult cererea în anumite zone”, spune Valentin Ilie, CEO al Coldwell Banker Affiliates of Romania.

Reprezentantul companiei de consultanţă este de părere că procesul de vânzare a proprietăţilor preluate de către bănci va fi unul dificil. „Totuşi, la un preţ mai mic cu 10%-15% decât cel mediu de pe piaţă şi cu o strategie de vânzare adecvată, estimăm că s-ar putea vinde câteva mii de locuinţe în decurs de două-trei luni”, precizează Valentin Ilie.

Portofoliu de 100 de proprietăţi
Coldwell Banker Affiliates of Romania are în portofoliu la ora actuală peste 100 de proprietăţi preluate de către instituţii finanţatoare, potrivit datelor companiei. Activitatea de promovare şi vânzare este derulată prin intermediul Coldwell Banker REO Experts, divizia specializată în administrarea şi vânzarea activelor imobiliare neperformante deţinute de către bănci.

Potrivit estimărilor companiei, în piaţă se află momentan circa 1.000 de locuinţe în faza de licitare, parte a procesului de executare silită. Până să ajungă în proprietatea instituţiei financiare finanţatoare, un activ imobiliar neperformant trebuie să treacă prin procesul de executare silită şi licitaţie juridică, etapă care durează cel puţin câteva luni, observă reprezentanţii Coldwell Banker. Vânzarea la licitaţie este, cel mai adesea, foarte dificilă din cauza promovării insuficiente sau a imposibilităţii vizionării proprietăţii, dat fiind că proprietarii se opun cel mai adesea procesului de vânzare. Abia după ce a trecut prin mai multe licitaţii fără a fi vândut, imobilul intră în posesia instituţiei finanţatoare, care va încerca să valorifice proprietatea prin vânzare sau închiriere.

Oraşul în care locuinţele se vând cu 10.000 de euro mai puţin decât acum şase luni

Evoluţia preţurilor de tranzacţionare a locuinţelor moldovene ilustrează din plin adaptarea pieţei la scăderea puterii de cumpărare a populaţiei. La prima vedere, Iaşiul este, alături de Cluj, unul dintre marile oraşe ale ţării în care efectele măsurilor de austeritate adoptate de către Guvern nu sunt resimţite atât de acut. Potrivit unei analize realizate de www.imobiliare.ro […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe18/10/2010

Timp de citire

0 minut

Evoluţia preţurilor de tranzacţionare a locuinţelor moldovene ilustrează din plin adaptarea pieţei la scăderea puterii de cumpărare a populaţiei.

La prima vedere, Iaşiul este, alături de Cluj, unul dintre marile oraşe ale ţării în care efectele măsurilor de austeritate adoptate de către Guvern nu sunt resimţite atât de acut. Potrivit unei analize realizate de www.imobiliare.ro pe perioada verii, oraşul din estul României a înregistrat scăderi relativ reduse ale preţurilor cerute de proprietari: 4% pentru apartamentele cu trei camere şi 1,6% pentru cele cu două camere. Mai mult decât atât însă: în cele trei luni de vară vânzătorii de garsoniere şi-au majorat pretenţiile cu 1,3%.

Discrepanţa dintre Iaşi şi restul ţării nu face decât să evidenţieze conflictul dintre aşteptările proprietarilor, pe de o parte, şi cele ale potenţialilor cumpărători, pe de alta. Paul Tehuţu, broker în cadrul agenţiei ieşene TNT Imobiliare, recunoaşte că pe piaţa locală există mulţi proprietari nostalgici, care visează la preţurile pe care le puteau obţine chiar şi în urmă cu câteva luni. După ce stau cu locuinţele la vânzare câteva luni bune, ei înţeleg că trebuie să-şi reducă pretenţiile. În cele din urmă, vânzările se încheie doar la preţuri realiste.

Cele mai ieftine sunt apartamentele foarte vechi
În ceea ce priveşte valorile de tranzacţionare a locuinţelor, scăderea ce a avut loc doar în şase luni a fost una considerabilă. Tehuţu spune că, deşi o garsonieră poate fi listată la un preţ de 25.000 de euro, se vinde cu 21.000 de euro, maximum 22.000 de euro. Spre comparaţie, în primăvară proprietăţi similare se tranzacţionau cu 25.000-26.000 de euro, chiar şi cu 28.000 de euro. Pe de altă parte, preţul de vânzare a unui apartament cu două camere, confort 1, într-o zonă ca Nicolina, se încadrează între 35.000 şi maximum 39.000 de euro. Cu doar şase luni în urmă, un astfel de apartament se cumpăra cu 45.000 sau chiar 48.000 de euro. Nu în ultimul rând, un apartament cu trei camere, cu o suprafaţă de circa 70 de metri pătraţi, se cumpără cu 48.000 de euro, chiar dacă pe piaţă există şi oferte de 55.000 de euro. În primăvară, preţul de tranzacţionare a unei asemenea locuinţe ajungea şi la 60.000 de euro.

Costel Gavrilă, broker în cadrul agenţiei Imperia Imobiliare, spune că, în ultima perioadă cel mai mult au scăzut preţurile locuinţelor amplasate în blocuri foarte vechi, ce prezintă un risc seismic ridicat. Acesta dă exemplul unei tranzacţii încheiate recent: un apartament foarte vechi cu două camere, cu o suprafaţă de 44 de metri pătraţi, vândut la 21.000 de euro.

O piaţă a cumpărătorului
Exemplul Iaşiului nu face decât să ilustreze din plin transformarea suferită de real estate-ul românesc per ansamblu. „Piaţa s-a schimbat în ultimii doi ani. Nu mai e o piaţă a vânzătorului, acum e a cumpărătorului. Cine are bani cash, face legea”, spune Gavrilă. Acum se merge foarte mult pe oferta cumpărătorului, care spune foarte clar cât îşi permite să plătească şi nu face mari concesii, subliniază şi Tehuţu. Reprezentantul Imperia Imobiliare observă că, faţă de acum doi ani, când marja de negociere era de doar câteva sute de euro, acum se ajunge la sume mult mai mari, în funcţie de disponibilitatea de plată a cumpărătorului. Deşi majoritatea proprietarilor îşi iau o marjă de negociere de circa 2.000 de euro, în final ajung să lase cu câteva mii de euro bune la preţ, adaugă Tehuţu.

Într-o privire de ansamblu asupra pieţei, brokerul TNT Imobiliare nu se arată totuşi atât de pesimist. Declinul a fost unul uniform, pe toate segmentele, a afectat atât puterea de cumpărare a populaţiei, cât şi preţurile, în mod firesc. „Piaţa a scăzut cu jumătate. Teoretic, suntem aceiaşi oameni, dar cu mai puţine zerouri. Acum suma de 50.000 de euro e mai grea decât era 100.000 de euro acum doi ani”, conchide Tehuţu.

Cluj-Napoca, proiecte de dezvoltare de 203 milioane de lei

MDRT a dat undă verde pentru trei contracte de finanţare prin Programul Operaţional Regional (POR). Elena Udrea, ministrul dezvoltării regionale şi turismului, a semnat trei contracte de finanţare pentru dezvoltarea oraşului Cluj-Napoca, prin Programul Operaţional Regional. Proiectele sunt incluse în Planul Integrat de Dezvoltare (PID) Cluj şi au o valoare totală de 203.108.479,4 lei, din […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe15/10/2010

Categorii

Timp de citire

0 minut

MDRT a dat undă verde pentru trei contracte de finanţare prin Programul Operaţional Regional (POR).
Elena Udrea, ministrul dezvoltării regionale şi turismului, a semnat trei contracte de finanţare pentru dezvoltarea oraşului Cluj-Napoca, prin Programul Operaţional Regional. Proiectele sunt incluse în Planul Integrat de Dezvoltare (PID) Cluj şi au o valoare totală de 203.108.479,4 lei, din care 150.422.233,9 lei reprezintă valoarea nerambursabilă solicitată, se arată într-un comunicat transmis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT). Municipiul Cluj Napoca a fost desemnat pol de creştere prin HG nr. 998/2008 şi a primit o alocare de 82.413.100,00 de euro în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013.

Cel dintâi proiect avizat de MDRT prevede reabilitarea şi modernizarea monumentului istoric Parcul Central „Simion Bărnuţiu” şi restaurarea monumentului istoric clădirea Cazino, cu integrarea acesteia în circuitul public al municipiului Cluj-Napoca. Cel de-al doilea contract vizează modernizarea liniei de tramvai pe ruta Gării-Bulevardul Muncii, prin reabilitarea a 14.149,00 m linie de tramvai, cale simplă modernizată. Cel de-al treilea proiect are în vedere modernizarea liniei de tramvai pe ruta Mănăştur-Piaţa Gării şi presupune creşterea cu 11.496,00 m linie de tramvai, cale simplă modernizată.

Ce casă îţi poţi lua cu 40.000 de euro?

Deşi nu foarte multe, există câteva variante pentru bucureştenii care îşi doresc o locuinţă, dar nu pot obţine creditul maxim garantat de către stat. Deşi majoritatea proprietarilor de locuinţe îşi setează aşteptările în raport cu plafonul de 60.000 de euro stabilit de Prima Casă, puterea de cumpărare a clienţilor se situează de cele mai multe […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe15/10/2010

Timp de citire

0 minut

Deşi nu foarte multe, există câteva variante pentru bucureştenii care îşi doresc o locuinţă, dar nu pot obţine creditul maxim garantat de către stat.

Deşi majoritatea proprietarilor de locuinţe îşi setează aşteptările în raport cu plafonul de 60.000 de euro stabilit de Prima Casă, puterea de cumpărare a clienţilor se situează de cele mai multe ori sub acest nivel. Potrivit unei analize realizate de www.imobiliare.ro în vara acestui an, aproape 90% dintre vizitatorii site-ului care au efectuat căutări pe Bucureşti au avut în vedere unităţile locative cu preţuri de până la 40.000 de euro. Locuinţele ce corespundeau acestui criteriu al preţului reprezentau doar 6,4% din anunţurile de pe portal.

La o privire aruncată azi asupra pieţei, reiese că oferta de case pe măsura buzunarului românului este în continuare săracă. Câteva variante există totuşi. Pentru cei care sunt dispuşi să se mulţumească cu o garsonieră, pragul de 40.000 de euro este unul generos. Cu 10.000 de euro mai puţin poate fi achiziţionat un apartament cu o cameră, confort 1, în zone precum Vitan, Titan sau Militari.

Apartamente confort 1, dar în blocuri foarte vechi
Pe segmentul locuinţelor cu două camere, opţiunile se îngustează. Alegerea standard ar fi un apartament confort doi, cu o suprafaţă ce variază în jurul a 40 de metri pătraţi, în diferite cartiere ale Capitalei. În zonele mai puţin reputate, precum Berceni, o asemenea locuinţă poate fi achiziţionată şi cu 35.000 de euro.

Pentru cei care nu se mulţumesc cu împărţirea spaţiului aferent unei garsoniere la două camere, posibilităţile sunt şi mai limitate. Oferte care să se încadreze în pragul de 40.000 de euro pot fi găsite în blocuri foarte vechi, situate în zone mărginaşe ale oraşului. Un astfel de exemplu este dat de Nicolae Dumitrescu, consilier imobiliar în cadrul agenţiei Terraclan Invest. Acesta are la vânzare un apartament confort 1, situat în zona Şoseaua Giurgiului. Locuinţa are o suprafaţă de 50 de metri pătraţi şi face parte dintr-un bloc construit în anul 1964. Dumitrescu spune că o valoare de piaţă pentru apartamentele similare din zonă ar fi de 39.000-42.000 de euro. În ciuda preţului redus, cumpărătorii interesaţi de astfel de locuinţe nu sunt foarte mulţi. Pe lângă dezavantajul zonei, anul de construcţie cântăreşte greu în ochii potenţialilor clienţi, dat fiind că băncile nu acordă cu uşurinţă credite pentru locuinţe foarte vechi.

Blocuri noi, la ieşirea din Bucureşti

Deşi nu foarte multe, oferte de achiziţie a unui apartament cu două camere există şi pe segmentul rezidenţial nou. Singura condiţie este ca potenţialii cumpărători să fie dispuşi să se mute la marginea Bucureştiului. Diana-Maria Dragomir, agent imobiliar, are la vânzare câteva apartamente noi cu două camere, la un preţ de 36.000 de euro „la gri” sau 41.000 de euro „la cheie”, cu finisaje alese de client. Locuinţele au o suprafaţă utilă de 55 de metri pătraţi şi fac parte dintr-un bloc situat pe şoseaua Alexandriei, la intrarea în Bragadiru. Imobilul este structurat pe două etaje şi mansardă şi cuprinde 11 locuinţe similare. Construcţia a început în urmă cu 10 luni, a fost deja finalizată, iar până acum au fost contractate şase apartamente. „Sunt cereri, dar fiind şi în afara Bucureştiului, nu toate se concretizează în vizionări”, subliniază Diana-Maria Dragomir.

Aceasta precizează că există totuşi şi clienţi care acceptă să se mute mai în afara oraşului, pentru că altfel nu şi-ar permite să achiziţioneze un apartament cu o suprafaţă decentă, cu atât mai puţin unul nou. „În condiţiile actuale, în care salariile au scăzut cu 25%, bugetarii nu se mai încadrează la cei 57.000 de euro pe care i-ar putea obţine prin Prima Casă”, adaugă Dragomir.

A patra clădire din CBC Timişoara, dezvoltată cu bani europeni

Fondurile nerambursabile vor asigura finanţarea a 60% din costurile lucrărilor de construcţie. Cea de-a patra clădire de birouri din cadrul ansamblului timişorean de birouri City Business Centre va beneficia de o finanţare europeană nerambursabilă în valoare de 29.308.854,16 lei, prin Programul Operational Regional (POR), administrat de Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest (ADR Vest). ”Dosarul pentru […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe14/10/2010

Categorii

Timp de citire

0 minut

Fondurile nerambursabile vor asigura finanţarea a 60% din costurile lucrărilor de construcţie.

Cea de-a patra clădire de birouri din cadrul ansamblului timişorean de birouri City Business Centre va beneficia de o finanţare europeană nerambursabilă în valoare de 29.308.854,16 lei, prin Programul Operational Regional (POR), administrat de Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest (ADR Vest). ”Dosarul pentru atragerea finanţării a fost depus în septembrie 2009, în ianuarie 2010 a fost acceptat la finanţare, iar în septembrie 2010 am semnat şi contractul de finanţare. S-a asigurat finanţarea, prin fonduri nerambursabile, a 60% din costurile lucrărilor de construcţie”, a declarat Ovidiu Şandor, CEO al companiei dezvoltatoare a proiectului, ModaTim Investment.

Termen maxim de finalizare: 24 de luni
Noua clădire de birouri va fi construită în vecinătatea Pieţei 700 din Timişoara, alături de celelalte trei edificii ce compun complexul City Business Centre. Imobilul va cuprinde aproximativ 7.000 de metri pătraţi de spaţii de birouri, un spaţiu de 1.000 de metri pătraţi destinat serviciilor la parter, un centru multimedia de conferinţe precum şi 100 locuri de parcare. Contractul de finanţare prevede finalizarea clădirii într-un termen maxim de 24 de luni. După organizarea licitaţiilor pentru atribuirea contractelor de construcţie, compania dezvoltatoare estimează că activitatea va începe în primăvara anului 2011, clădirea de producţie existentă urmând a fi demolată până la acea dată.

City Business Centre Timişoara urmează a fi dezvoltat în cinci etape, ce vor însuma o suprafaţă închiriabilă de aproximativ 34.000 de metri pătraţi. Până în prezent au fost finalizate primele trei clădiri. Valoarea totală a investiţiei în centrul de afaceri este de peste 50 de milioane de euro.

Cifra de afaceri Adeplast, în creştere cu 18%

În primele nouă luni ale acestui an, compania a înregistrat un avans important faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, atât în materie de vânzări, cât şi de producţie. Vânzările companiei producătoare de adezivi Adeplast s-au majorat cu aproape o cincime în primele nouă luni ale acestui an. “Ne-am bazat pe creşterea continuă a cotei […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe14/10/2010

Categorii

Timp de citire

0 minut

În primele nouă luni ale acestui an, compania a înregistrat un avans important faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, atât în materie de vânzări, cât şi de producţie.

Vânzările companiei producătoare de adezivi Adeplast s-au majorat cu aproape o cincime în primele nouă luni ale acestui an. “Ne-am bazat pe creşterea continuă a cotei de piaţă, odată cu dispariţia multor producători ocazionali, care n-au putut asigura o calitate şi o constanţă în alimentarea pieţei cu produse. Astfel, am ajuns la nouă luni să înregistrăm o cifră de afaceri de 24,35 milioane euro, în creştere cu 18,01% (dacă ne raportăm la lei, creşterea cifrei este de 18,75%) faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut”, subliniază Marcel Bărbuţ, proprietarul Adeplast. Unul dintre factorii ce au sprijinit creşterea vânzărilor a fost intensificarea producţiei. Astfel, compania a atins în luna septembrie volumul înregistrat pe tot parcursul lui 2009.

Clienţii vor produse ieftine şi bune
Marcel Bărbuţ pune rezultatele înregistrate de companie pe seama strategiei adoptate la începutul acestui an, ce urmează trei direcţii majore: politica de preţuri, diversificarea producţiei şi intensificarea vânzărilor. “Pentru prima linie am avut în vedere deschiderea permanentă către promoţii, iar prin diversificarea producţiei ne-am propus să venim în sprijinul clienţilor cu cât mai multe produse”, spune proprietarul companiei.

În materie de vânzări, cel mai căutat produs al companiei pe anul 2010 a fost până acum adezivul pentru lipirea şi armarea plăcilor de polistiren AdePlast Polistirol, cu 2,32 milioane de saci comercializaţi. De asemenea, doar în luna septembrie au avut loc vânzări de 350 000 de saci de Polistirol. Pentru a acoperi toate nivelurile de cerere, la jumătatea lunii august compania a început să producă şi o variantă economică a acestui adeziv – Polistirol €co -, care a înregistrat vânzări de 280.000 de saci. “Cererea mare pentru adezivi înregistrată de Adeplast în acest an se traduce nu prin creşterea numărului de lucrări de termoizolaţii la nivel naţional, ci prin câştigarea unei cote mai mari de piaţă. Clienţii au optat în acest an de criză pentru un produs ieftin şi bun”, subliniază Bărbuţ. Acesta estimează că anul viitor lucrările de termoizolaţie vor creşte cu cel putin 20% faţă de 2010.

Apartament cu două camere la preţ de garsonieră

La o valoare de 35.000 de euro, un apartament confort doi, cu o suprafaţă maximă de circa 40 de metri pătraţi, se vinde rapid. În momentul de faţă, majoritatea tinerilor aflaţi în căutarea unei case şi-ar dori un apartament cu două camere. Cum preţurile unor astfel de locuinţe nu coboară cu mult sub pragul de […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe14/10/2010

Timp de citire

0 minut

La o valoare de 35.000 de euro, un apartament confort doi, cu o suprafaţă maximă de circa 40 de metri pătraţi, se vinde rapid.

În momentul de faţă, majoritatea tinerilor aflaţi în căutarea unei case şi-ar dori un apartament cu două camere. Cum preţurile unor astfel de locuinţe nu coboară cu mult sub pragul de 60.000 de euro, nu toţi îşi permit aşa ceva. Asta nu înseamnă însă că românii renunţă la ideea de a avea o casă. Restricţionaţi de puterea redusă de cumpărare, o bună parte dintre aceştia apelează la cele mai ieftine soluţii în materie de achiziţii imobiliare: apartamente confort doi, situate în cartiere mărginaşe ale Capitalei.

Rată la bancă de circa 150 de euro pe lună
Cristian Dumitru, consilier în cadrul agenţiei Inter Partes, spune că o bună parte dintre cei care se încadrează în programul Prima Casă nu obţin de la bancă decât o sumă apropiată de 30.000 de euro. Soluţia logică ar fi să achiziţioneze o garsonieră. Cum majoritatea cumpărătorilor care apelează la programul guvernamental sunt cupluri tinere care au sau îşi doresc copii, aceştia optează pentru o soluţie intermediară: un apartament cu două camere de mai mici dimensiuni. Spre exemplu, o locuinţă cu două camere confort doi, cu o suprafaţă de 40 de metri pătraţi, situată în cartierul Berceni, este scoasă la vânzare cu 33.000 de euro. În acelaşi timp, proprietarul unui apartament de 38 de metri pătraţi, amplasat în cartierul Drumul Taberei, cere 37.000 de euro. În funcţie de bancă şi de tipul de credit ales, rata lunară la un asemenea imobil nu este cu mult mai mare de 150 de euro – nivel situat sensibil sub valoarea unei chirii la garsonieră sau două camere.

Ce se apropie de 40.000 de euro se vinde mai greu
Dumitru spune că, faţă de alţi ani, cererea de apartamente confort doi a crescut, impulsionată fiind şi de programul Prima Casă. Marius Costache, broker în cadrul agenţiei RZW Avantage Imobiliare, spune că, pe acest segment, majoritatea proprietăţilor sunt scoase la vânzare la preţuri de 40.000-45.000 de euro. Acest nivel este considerat însă prea ridicat de cumpărători, iar încheierea unor tranzacţii se lasă aşteptată. Potrivit lui Dumitru, pentru un apartament cu două camere confort 2, o valoare reală, de tranzacţionare, este de 35.000 de euro. Dacă are un preţ corect, o astfel de proprietate se poate vinde şi în două-trei zile. Marius Costache spune că, la preţul de 36.000 de euro, a vândut două apartamente confort doi într-o zi. Potrivit reprezentantului Inter Partes, în cartierele mai bine cotate, gen Nicolae Grigorescu sau Titan, preţurile locuinţelor vechi de acest tip tind spre 40.000 de euro, dar cererea pentru astfel de oferte nu este foarte ridicată.

Românii îşi doresc mai mult, dar se mulţumesc cu ce au
Potrivit lui Dumitru, cumpărătorii de locuinţe confort doi sunt tinere familii sau chiar studenţi, iar majoritatea tranzacţiilor au loc prin Prima Casă. Costache spune că, la modul ideal, oricine şi-ar dori un apartament cu două camere mai spaţios, însă pentru că nu-şi pot permite o astfel de proprietate, se mulţumesc cu mai puţin. Reprezentantul RZW Avantage Imobiliare spune că, în condiţiile actuale de piaţă, toate tranzacţiile depind în mod decisiv de preţul cerut. Cu cât o proprietate are un preţ mai mic, cu atât dispare mai repede de pe piaţă.

Cum ajunge o clădire să consume cu 30% mai puţină energie

Utilizarea unei soluţii avansate de faţadă nu are un impact major asupra costurilor unui proiect, însă aduce economii importante la întreţinerea acestuia. În actuala perioadă, dezvoltarea unor proiecte imobiliare „eficiente” din punct de vedere energetic începe să fie tot mai importantă. O direcţie în acest sens este ilustrată de reprezentanţii companiei Alukönigstahl, unul dintre jucătorii […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe13/10/2010

Categorii

Timp de citire

0 minut

Utilizarea unei soluţii avansate de faţadă nu are un impact major asupra costurilor unui proiect, însă aduce economii importante la întreţinerea acestuia.

În actuala perioadă, dezvoltarea unor proiecte imobiliare „eficiente” din punct de vedere energetic începe să fie tot mai importantă. O direcţie în acest sens este ilustrată de reprezentanţii companiei Alukönigstahl, unul dintre jucătorii prezenţi pe piaţa autohtonă de soluţii de faţadă şi tâmplărie. „O clădire care corelează un sistem inteligent de faţadă cu sisteme de umbrire şi ventilaţie legate la sistemul de management centralizat al clădirii (BMS) poate consuma cu până la 30% mai puţină energie” spune Attila Beer, şeful operaţiunilor Alukönigstahl în România.

Reprezentantul companiei oferă în acest sens exemplul proiectului Crystal Tower, din Bucureşti. „Pentru acest turn de birouri am propus cu succes o soluţie constructivă folosită pentru prima data în România, şi anume o faţadă dublă. Acest sistem are un cost mai ridicat decât unul simplu, însă eficienţa energetică a clădirii este mult îmbunătăţită, iar economiile care vor fi realizate pentru exploatarea imobilului vor scurta timpul de recuperare al investiţiei”, completează Beer. Acesta precizează că, la nivelul costurilor totale de construcţie, ponderea reprezentată de soluţia de faţadă şi tâmplărie este de aproximativ 5%. Asta înseamnă că diferenţa dintre folosirea unei soluţii avansate şi a uneia low-cost modifică doar în mică măsură preţul total al unui proiect.

Piaţa autohtonă, rulaj de 70 milioane de euro
Potrivit reprezentanţilor Alukönigstahl, piaţa autohtonă de soluţii de faţadă şi tâmplărie se va ridica anul acesta la o valoare de aproximativ 70 milioane de euro, cu o pondere de 30% pentru sectorul rezidenţial şi una de 70% pentru cel al construcţiilor de birouri şi hoteluri. „În 2011, piaţa pe care activăm va copia în mare măsură evoluţia sectorului construcţiilor. Astfel, ne aşteptăm la o stabilizare a pieţei faţadelor, uşilor şi tâmplăriei”, estimează Attila Beer.

Anul trecut, Alukonigstahl a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 17 milioane de euro. 60% din afacerile companiei sunt reprezentate de vânzarea de tâmplărie, uşi sau sisteme de umbrire. “Pentru 2011 mizăm şi pe tehnologie verde, anume panourile solare şi cele fotovoltaice, componente necesare în soluţiile de închidere cu eficienţă energetică mare, o piaţă în creştere şi în România”, precizează reprezentantul companiei.

A fost finalizată a doua etapă din Green City

După construcţia a 520 de case, dezvoltatorul mai are în lucru alte 150 de unităţi locative. Compania dezvoltatoare a ansamblului rezidenţial Green City a anunţat finalizarea celei de-a doua etape de construcţie a proiectului, constând în 164 de case. Circa o treime dintre aceste unităţi locative au fost deja contractate, în vreme ce vânzările pentru […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe13/10/2010

Categorii

Timp de citire

0 minut

După construcţia a 520 de case, dezvoltatorul mai are în lucru alte 150 de unităţi locative.

Compania dezvoltatoare a ansamblului rezidenţial Green City a anunţat finalizarea celei de-a doua etape de construcţie a proiectului, constând în 164 de case. Circa o treime dintre aceste unităţi locative au fost deja contractate, în vreme ce vânzările pentru cele 356 de case din prima fază se ridică la aproape 60%. „Anul acesta am observat un interes crescut pentru faza a doua, care se dezvoltă în apropiere de viitoarea zonă de agrement din Green City. Aceasta va avea şase hectare şi va cuprinde: Aqualand, piscine exterioare, spa, terenuri de tenis şi fotbal, sală de fitness”, subliniază reprezentanţii Green City.

270 de case finalizate, la vânzare
Potrivit acestora, din martie anul trecut până în prezent au fost contractate în total 250 de unităţi locative în cadrul complexului, iar alte 270 de locuinţe finalizate sunt încă disponibile. În afară de cele livrate până acum, în cadrul proiectului se mai află în construcţie alte 150 de case. Preţurile locuinţelor din Green City se situează la 500 de euro pe metru pătrat construit, la care se adaugă şi valoarea terenului. Spre exemplu, în timp Târgului Imobiliar Naţional (Timon) din septembrie, preţul caselor din Green City a variat între 107.000 şi 123.000 de euro. Localizat în comuna 1 Decembrie, la 9 km de Bucureşti, ansamblul Green City presupune o investiţie totală de 40 de milioane de euro.

350 de euro, chiria pentru două camere în centrul Capitalei

În zonele Dacia şi Cişmigiu s-au înregistrat cele mai mari scăderi ale chiriilor locuinţelor din centrul Bucureştiului. În perioada de boom imobiliar, cu 350 de euro puteai închiria un apartament cu două camere într-unul din cartierele mărginaşe ale Capitalei, precum Rahova. Astăzi, cu aceeaşi sumă, poţi sta chiar în centrul Bucureştiului. Potrivit unei analize realizate […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe13/10/2010

Timp de citire

0 minut

În zonele Dacia şi Cişmigiu s-au înregistrat cele mai mari scăderi ale chiriilor locuinţelor din centrul Bucureştiului.

În perioada de boom imobiliar, cu 350 de euro puteai închiria un apartament cu două camere într-unul din cartierele mărginaşe ale Capitalei, precum Rahova. Astăzi, cu aceeaşi sumă, poţi sta chiar în centrul Bucureştiului. Potrivit unei analize realizate de www.imobiliare.ro, un apartament cu două camere şi o suprafaţă de 50 de metri pătraţi poate fi găsit pe Calea Victoriei sau la Universitate pentru preţuri ce pornesc de la 350 de euro pe lună. În acelaşi timp, chiria pentru o garsonieră situată în centrul Bucureştiului porneşte de la 175 de euro pe lună. Acest preţ este cerut de proprietarul unei locuinţe nemobilate, de 24 de metri pătraţi, situată într-un imobil construit în 1947 pe Bulevardul Magheru.

Pe segmentul apartamentelor cu trei camere din centrul Bucureştiului, preţurile se situează în jurul valorii de 400 de euro lunar. Spre exemplu, o locuinţă cu o suprafaţă de 80 de metri pătraţi de la Universitate poate fi închiriată cu 430 de euro pe lună. Un apartament similar, situat însă la etajul 1 al unei vile de pe Calea Victoriei, poate fi găsit la 450 euro pe lună. În Piaţa Unirii, preţul cerut de proprietarii de apartamente cu trei camere, confort 1, porneşte de la 500 de euro pe lună.

Declin de până la 50% la apartamentele cu trei camere
Potrivit datelor www.imobiliare.ro, în decursul ultimelor 12 luni, cea mai mare scădere a chiriilor bucureştene centrale a avut loc pe segmentul apartamentelor cu trei camere. Preţurile cerute de proprietarii acestui gen de locuinţe s-au diminuat cu 50,6% în zona Dacia şi cu 38,2% în jurul Pieţei Romane. La locuinţele cu două camere, cel mai mult au scăzut preţurile solicitate în zonele Dacia şi Cişmigiu: 37,5% şi, respectiv, 31,4%. La garsoniere, cel mai mare declin a fost înregistrat de locuinţele din zona Cişmigiu – 31,4% – şi Dacia – 27,5%.

Clujul, cel mai „scump” oraş din restul ţării
În celelalte mari oraşe ale ţării, pretenţiile proprietarilor sunt, în majoritatea cazurilor, sensibil mai mici decât ale bucureştenilor. În Braşov, preţurile cerute lunar pentru garsoniere pornesc de la 150 de euro, iar cele ale apartamentelor cu două camere încep de la 200 de euro. Pe segmentul locuinţelor braşovene cu trei camere, proprietarii cer cel puţin 300 de euro.

În Cluj-Napoca, preţul solicitat pentru o garsonieră porneşte de la 210 euro pe lună. Pe de altă parte, chiriile apartamentelor centrale cu două şi trei camere pornesc de la 250 de euro şi, respectiv, 370 de euro pe lună.

În Timişoara, un apartament cu o cameră complet mobilat şi utilat, cu o suprafaţă de 30 de metri pătraţi, poate fi închiriat pentru sume ce pornesc de la 190-200 euro pe lună. Preţurile solicitate pentru apartamentele cu două şi trei camere pornesc de la 230 de euro pe lună şi, respectiv, de la 320-350 de euro pe lună. Chirii mai ridicate sunt practicate în Piaţa Operei din Timişoara, unde preţurile cerute pentru un apartament cu două camere, confort 1, încep de la 350 euro pe lună, iar pentru cele cu trei camere depăşesc 400 euro pe lună.

Singura zonă unde chiriile spaţiilor comerciale cresc

Datorită poziţiei favorabile, atmosferei de „vechi” şi lucrărilor de reamenajare, centrul istoric este extrem de atractiv pentru cei care vor să-şi deschidă o afacere. Segmentul spaţiilor comerciale stradale nu a scăpat neatins de recesiune. Chiar şi chiriile din cele mai bine cotate zone ale Capitalei au cunoscut scăderi considerabile în ultimii doi ani. Există o […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe12/10/2010

Categorii

Timp de citire

0 minut

Datorită poziţiei favorabile, atmosferei de „vechi” şi lucrărilor de reamenajare, centrul istoric este extrem de atractiv pentru cei care vor să-şi deschidă o afacere.

Segmentul spaţiilor comerciale stradale nu a scăpat neatins de recesiune. Chiar şi chiriile din cele mai bine cotate zone ale Capitalei au cunoscut scăderi considerabile în ultimii doi ani. Există o singură excepţie în acest sens. “Centrul istoric al Capitalei reprezintă singura zonă comercială din Bucureşti, dar şi din ţară, unde chiriile au crescut faţă de anul 2008. Această creştere se datorează în foarte mare măsură proiectelor de reabilitare şi îmbunătăţire a infrastructurii, care încă nu s-au finalizat”, spune Luiza Moraru, şefa departamentului de retail al CB Richard Ellis România. Tendinţa de majorare a chiriilor a fost resimţită în mod special de spaţiile de mici dimensiuni – sub 100 de metri pătraţi -, situate în zonele renovate. „Nu sunt nişte creşteri majore, ci de 5-10%, dar pentru acele spaţii foarte bune, care acum sunt în majoritate ocupate, se poate vorbi de o creştere mai consistentă”, se arată într-un studiu realizat de CBRE.

Puţine spaţii disponibile
Potrivit reprezentanţilor companiei de consultanţă, chiriile cerute variază în funcţie de amplasarea spaţiului, de suprafaţă, de situaţia juridică a proprietăţii, dar şi de facilităţile oferite. Spre exemplu, pentru un spaţiu renovat de aproximativ 100 de metri pătraţi, situat la parter şi având o maximă vizibilitate, chiria se situează între 35 şi 40 de euro pe metru pătrat pe lună. Pe de altă parte, o suprafaţă de câteva sute de metri, nerenovată, situată tot la parter, într-o zonă favorabilă, ar putea fi închiriată cu 12-24 de euro pe metru pătrat lunar. La nivel de ofertă, observă reprezentanţii CBRE, în centrul istoric nu există foarte multe spaţii disponibile la închiriere pe străzile deja amenajate. Ceva mai multe oferte există însă în zonele aflate în curs de renovare.

Potenţial pe segmentul de fashion
Potrivit reprezentanţilor CBRE, centrul istoric are un semnificativ potenţial de dezvoltare şi pe alte direcţii de business decât cele valorificate în prezent – servicii alimentare şi cafenele. “Pentru ca zona să devină o destinaţie cu adevărat interesantă, inclusiv pentru turişti, este important să se condimenteze mixul de chiriaşi. Mărcile vizionare, care vor «sparge piaţa» primele, sunt cele care vor avea cel mai mult de câştigat”, conchid reprezentanţii companiei de consultanţă.

Cine mai cumpără vile de lux în Bucureşti

Cea mai mare parte a clienţilor interesaţi de proprietăţile high-class vor să facă achiziţii pentru uzul propriu, nu în scop investiţional. În ciuda actualului context economic, segmentul rezidenţial de lux oferă oportunităţi semnificative de achiziţie. Potrivit lui Ştefan Niţă, general managerul agenţiei Luxury International, clienţii ce dispun de importante resurse financiare sunt atraşi în această […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe12/10/2010

Categorii

Timp de citire

0 minut

Cea mai mare parte a clienţilor interesaţi de proprietăţile high-class vor să facă achiziţii pentru uzul propriu, nu în scop investiţional.

În ciuda actualului context economic, segmentul rezidenţial de lux oferă oportunităţi semnificative de achiziţie. Potrivit lui Ştefan Niţă, general managerul agenţiei Luxury International, clienţii ce dispun de importante resurse financiare sunt atraşi în această perioadă de posibilitatea de a cumpăra proprietăţi high-class la preţuri semnificativ mai scăzute comparativ cu anii de vârf ai pieţei. „Avem printre clienţi cabinete de avocatură, medicale, care caută astfel de sedii, dar şi oameni de afaceri care vor să achiziţioneze locuinţe de mare valoare. Majoritatea clienţilor – afacerişti, medici, avocaţi – cumpără mai puţin pentru a valorifica. Vor aceste proprietăţi pentru ei”, subliniază Niţă.

Achiziţii cu bani gheaţă
În ceea ce priveşte perioada de tranzacţionare a unei proprietăţi, reprezentantul Luxury International precizează că o proprietate cu valoare istorică stă pe piaţă până la 2-3 luni, spre deosebire de un apartament vechi, care poate ajunge şi la opt luni. O explicaţie pentru aceasta este dată de faptul că cei care doresc să schiziţioneze astfel de locuinţe nu sunt restricţionaţi financiar de un credit bancar. „Aceşti oameni caută proprietatea potrivita şi nu trebuie să alerge după un credit. Au banii necesari. De obicei apelează la bancă doar pentru a completa o sumă foarte mare sau în cazul în care vor să revalorifice proprietatea respectivă. În general însă, bugetul există deja şi e cash”, explică reprezentantul agenţiei imobiliare.

De ce apartamentele vechi iau faţa celor noi

Deşi piaţa oferă câteva opţiuni de ansambluri rezidenţiale finalizate, majoritatea cumpărătorilor se îndreaptă tot spre blocurile vechi. O locuinţă nouă, spaţioasă, într-un ansamblu rezidenţial proaspăt construit sau un apartament într-un bloc vechi de 30-40 de ani? La prima vedere, alegerea pare simplă. Actuala situaţie de piaţă îi face însă pe români să se comporte aparent […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe12/10/2010

Timp de citire

0 minut

Deşi piaţa oferă câteva opţiuni de ansambluri rezidenţiale finalizate, majoritatea cumpărătorilor se îndreaptă tot spre blocurile vechi.

O locuinţă nouă, spaţioasă, într-un ansamblu rezidenţial proaspăt construit sau un apartament într-un bloc vechi de 30-40 de ani? La prima vedere, alegerea pare simplă. Actuala situaţie de piaţă îi face însă pe români să se comporte aparent ilogic. Conform estimărilor reprezentanţilor Coldwell Banker, în momentul de faţă opt sau chiar nouă din zece tranzacţii ce au loc în piaţă vizează locuinţe vechi. Asta în ciuda faptului că, dintr-un anumit punct de vedere, pretenţiile dezvoltatorilor sunt mai reduse decât cele ale proprietarilor de apartamente vechi. Astfel, în momentul de faţă, există tot mai multe ansambluri care promovează preţuri de sub 1.000 de euro pe metru pătrat, în vreme ce, în cele mai multe cazuri, apartamentele vechi sar de acest prag. Potrivit unui studiu realizat recent de fondul norvegian de investiţii România Invest, preţul pe metru pătrat al unei locuinţe noi poate fi cu până la 40% mai mic decât cel al unui apartament dintr-un bloc vechi, situat în aceeaşi zonă. Spre exemplu, în cartierul Ten Blocks din Militari, un apartament cu două camere costă, în vreme ce unul similar dintr-un bloc vechi ajunge la 1.016,67 euro pe metru pătrat.

Achiziţiile românilor, strict restricţionate de buget
Cum se explică, în aceste condiţii, preferinţa românilor pentru blocurile construite în perioada comunistă? Principalul motiv ţine de suprafeţele apartamentelor noi, ce fac ca preţurile totale ale acestora să fie inaccesibile pentru românul de rând. În ansamblul Ten Blocks, un apartament cu două camere are o suprafaţă de 104,98 metri pătraţi, în vreme ce o locuinţă veche similară se întinde pe doar 50 de metri pătraţi.

Cătălin Dumitrescu, agent în cadrul companiei Real House, spune că, în momentul de faţă, factorul guvernant în deciziile cumpărătorilor este bugetul. În cele mai multe cazuri, aceştia şi-au stabilit – sau au fost nevoiţi s-o facă – marje de preţ minime şi maxime peste care cu greu pot trece, dat fiind că sunt condiţionaţi în general de credite bancare. Cea mai mare parte a potenţialilor cumpărători activi în piaţă sunt tineri care apelează la credite şi au, ca urmare, bugete foarte stricte: 30.000-45.000 de euro pentru garsoniere, 50.000-60.000 de euro pentru apartamente cu două camere, maximum 80.000 şi 85.000 de euro pentru locuinţe cu trei şi respectiv patru camere. Pe segmentul rezidenţial nou, astfel de oferte sunt destul de puţine comparativ cu cererea, iar ansamblurile care se pliază totuşi pe aceste cerinţe sunt localizate de obicei în zone periferice ale oraşului sau chiar în afara acestuia.

Negocierea cu dezvoltatorul, ţinută în frâu de bancă
Pe lângă suprafeţele – şi, implicit, preţurile – mai reduse, un alt avantaj al apartamentelor vechi ţine de faptul că, prin intermediul negocierilor, agenţii imobiliari pot aduce pretenţiile proprietarilor la un nivel acceptabil pentru cumpărători. Pe de altă parte, fiind adesea ei înşişi condiţionaţi de condiţiile băncilor, dezvoltatorii nu-şi pot reduce aşteptările dincolo de un anumit nivel. „Obiective sau nu, criteriile de evaluare a apartamentelor noi împing preţurile uşor spre inaccesibil, cel puţin pentru moment”, subliniază Dumitrescu. În perioada următoare, anticipează acesta, este de aşteptat ca dezvoltatorii să apeleze la noi strategii de vânzări prin care să-şi facă ofertele atractive.

Cum a ajuns Romania tara cu cei mai multi proprietari din Europa

Scris de: Crisitian Orgonas, Imobiliare.ro

Actualizat pe11/10/2010

Categorii

Timp de citire

0 minut

La sfarsitul anului 1990, in Romania existau 8 milioane de locuinte, dintre care 2,6 milioane sau 32,7% apartineau statului, iar 5,4 milioane se aflau in proprietate privata. In anul 2009, numarul locuintelor a crescut la 8,4 milioane, dintre care doar 193.000 se mai aflau in proprietatea statului (2,3% din total), in timp ce populatia detinea 8,2 milioane de locuinte sau 97,7% din total.

Cu alte cuvinte, in perioada 1991-2009 statul a vandut populatiei peste 2,4 milioane de locuinte, transformand astfel Romania in tara cu cei mai multi proprietari din Europa.

Pentru a intelege cum s-a ajuns intr-o astfel de situatie, trebuie sa ne intoarcem la inceputul anilor 90, atunci cand autoritatile au luat decizia de a vinde chiriasilor locuintele aflate in proprietatea statului, detalii mai jos, click pe grafic pentru marire.

Dupa cum se poate observa, au existat doua valuri masive de transfer in anii 1991 si 1992, ani in care populatia a cumparat aproximativ 1,4 milioane de locuinte, insa ritmul s-a temperat semnificativ incepand cu 1993. Nu am reusit sa gasesc date privitoare la numarul vanzarilor in anul 1990, o estimare conservatoare fiind de cel putin 400-500.000 de locuinte.

In ce conditii s-au vandut aceste locuinte? Inainte de 1990, un apartament in mediul urban costa aproximativ 100.000 de lei, ceea ce in 1989 insemna $6.700 de dolari sau echivalentul a 32 de salarii medii lunare nete.

Dupa 1990, locuintele aflate in proprietatea statului au fost vandute chiriasilor la pretul existent in 1989, dar cum intre timp, inflatia a redus puternic valoarea leului, pretul de vanzare a devenit ridicol, detalii in imaginea de mai jos.

Astfel, in 1991, cei 100.000 de lei nu mai reprezentau decat echivalentul a 1.300 de dolari sau 13-14 salarii lunare medii nete, iar in 1992 doar 325 de dolari sau 5 salarii. In 1993 si 1994 valoarea leului a continuat sa se deterioreze, asa incat unii dintre chiriasi au cumparat apartamentele la un pret echivalent cu 100-200 de dolari sau 1-2 salarii lunare.

In tabelul de mai jos se pot observa preturile de vanzare stabilite de stat in februarie 1990 (sursa), preturi valabile pana in 1994. In 1994, un apartament cu 5 camere si o suprafata utila de 110 mp avea un pret de vanzare de ~280.000 de lei, respectiv echivalentul a doua salarii medii lunare nete sau 170 de dolari.

Acum, sa facem un calcul – in 1991 si 1992 statul a vandut aproximativ 1,4 milioane de locuinte, incasand in schimbul lor o suma maxima de 1-1,5 miliarde de dolari. Daca aceste locuinte ar fi fost vandute la pretul din 1989 calculat in dolari sau actualizat cu inflatia, suma incasata ar fi fost de cel putin 3-4 ori mai mare. De amintit ca in 1992, PIB-ul Romaniei era de 20 de miliarde de dolari.

Cum se situeaza Romania in comparatie cu alte tari din punctul de vedere al ponderii locuintelor ocupate de proprietari se poate observa in graficul alaturat (media UE=65%).

Avand in vedere faptul ca numarul locuintelor aflate in proprietatea populatiei este de 8,2 milioane, iar 96% dintre acestea sunt ocupate de proprietari (date din 2007), rezulta ca 300-350.000 de locuinte sunt ocupate de chiriasi.

Probabil ca numarul locuintelor inchiriate pare mic, insa trebuie sa tinem cont de faptul ca jumatate din fondul locativ se afla la tara, iar numarul caselor inchiriate in mediul rural este infim. Ce inseamna asta? Daca presupunem ca 80% dintre locuintele inchiriate sunt in mediul urban, rezulta ca aproximativ 6-7% dintre locuintele de la oras sunt ocupate de chiriasi. In realitate procentul se afla undeva in jurul a 10-15%, stiut fiind faptul ca marea majoritate a chiriasilor nu incheie acte cu proprietarii.

Cât ar da pe o casă patru din zece bucureşteni

Un apartament cu o suprafaţă nu mai mare de 60 de metri pătraţi reprezintă idealul „de criză” al majorităţii românilor. În momentul de faţă, cele mai multe tranzacţii din piaţă au loc prin intermediul programului Prima Casă. Preferinţele de cumpărare ale românilor ilustrează din plin această tendinţă. Potrivit unui studiu de piaţă realizat de Expo […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe11/10/2010

Categorii

Timp de citire

0 minut

Un apartament cu o suprafaţă nu mai mare de 60 de metri pătraţi reprezintă idealul „de criză” al majorităţii românilor.

În momentul de faţă, cele mai multe tranzacţii din piaţă au loc prin intermediul programului Prima Casă. Preferinţele de cumpărare ale românilor ilustrează din plin această tendinţă. Potrivit unui studiu de piaţă realizat de Expo Events, compania care organizează târgul imobiliar Project Expo, 43% dintre bucureştenii aflaţi în căutarea unei locuinţe consideră că un apartament ideal ar trebui să aibă o suprafaţă de circa 60 de metri pătraţi, să fie localizat într-o zonă semicentrală şi să coste până la 60.000 de euro. Pe de altă parte, 29% dintre respondenţi consideră că un apartament cu trei camere, situat într-un bloc dintr-un cartier semicentral, se potriveşte cel mai bine nevoilor lor. Această categorie de cumpărători nu ar fi dispuşi însă să plătească mai mult de 70.000 de euro pentru o asemenea proprietate. Potrivit studiului Project Expo, doar 7% dintre potenţialii cumpărători ar prefera un apartament cu patru camere, iar preţul maxim pe care ar fi dispuşi să-l accepte ar fi 80.000 de euro. În acelaşi timp, 9% dintre căutătorii de locuinţe ar opta pentru o garsonieră, în vreme ce 12% ar prefera o casă sau o vilă.

Anunţurile online, cea mai frecventă modalitate de căutare
În ceea ce priveşte perioada de căutare a unei locuinţe, 54% dintre respondenţii care au făcut deja o achiziţie au declarat că au prospectat piaţa timp de opt luni în acest sens. Totodată, 18% dintre vizitatorii târgului Project Expo au căutat între 12 şi 18 luni, iar 26% au analizat ofertele timp de jumătate de an. Doar 2% dintre repondenţi au cumpărat o proprietate după mai puţin de o lună de vizionări.

Potrivit studiului citat, anunţurile imobiliare online reprezintă modalitatea de căutare preferată de cea mai mare parte a buucreştenilor. Astfel, 78% dintre clienţi se adresează agenţiilor imobiliare, dar în acelaşi timp cumpără ziarele cu anunţuri de profil, accesează internetul, sunt abonaţi la diferite site-uri imobiliare, consultă presa pentru a afla evoluţia pieţei şi participă la târgurile imobiliare. “Toate acestea demonstrează că românii au căpătat deja o educaţie în ceea ce priveşte achiziţia unei locuinţe, nu mai cumpără fără o puternică cercetare de piaţă în prealabil. Mai există şi o categorie specială de cumpărători, care nu sunt presaţi de timp şi care aşteaptă apariţia discounturilor sau a ofertelor speciale pentru locuinţele de care sunt interesaţi”, subliniază Sorin Săraru, managing partner Project Expo.

Ce proprietăţi caută investitorii în 2010

Deşi analizează în continuare piaţa, majoritatea celor interesaţi de achiziţia unor active imobiliare aşteaptă ca preţurile să mai scadă. După doi ani de recesiune, investitorii care până nu demult luau cu asalt piaţa imobiliară românească par să fi dispărut fără urmă. Lucrurile nu stau însă chiar aşa. La sfârşitul anului trecut, Ilias Papageorgiadis, CEO al […]

Scris de Adriana Drăgușin

Actualizat pe11/10/2010

Timp de citire

0 minut

Deşi analizează în continuare piaţa, majoritatea celor interesaţi de achiziţia unor active imobiliare aşteaptă ca preţurile să mai scadă.

După doi ani de recesiune, investitorii care până nu demult luau cu asalt piaţa imobiliară românească par să fi dispărut fără urmă. Lucrurile nu stau însă chiar aşa. La sfârşitul anului trecut, Ilias Papageorgiadis, CEO al More Real Estate Services, preconiza că cine va investi în 2010 va vedea profituri serioase nu în câteva luni, ci în următorii cinci ani. Acesta preciza că cele mai bune investiţii ale acestui an aveau să fie, ca şi în 2009, proprietăţile generatoare de venituri, dar şi aşa-numitele distressed-assets (imobile de calitate, scoase la vânzare la preţuri mult sub nivelul pieţei).

Clădiri de birouri şi spaţii comerciale stradale
După primele 10 luni ale anului, real estate-ul autohton pare să-şi fi păstrat această direcţie. Există în continuare jucători care studiază piaţa şi se întâlnesc cu potenţiali vânzători sau parteneri pentru diverse proiecte, spune Valentin Ilie, CEO al Coldwell Banker Affiliates of Romania. Potrivit acestuia, cele mai căutate sunt proprietăţile generatoare de venituri, în special cele din Bucureşti. În topul preferinţelor se situează clădirile de birouri, urmate de spaţiile comerciale stradale. Faţă de alte pieţe din regiune, ţara noastră nu abundă în oportunităţi de investiţie, în ciuda ieftinirilor masive din ultimii ani. „Nu cred că există o intenţie certă de achiziţie din partea lor şi asta pentru că încă nu găsesc în România ceea ce îşi doresc ei comparativ cu alte pieţe din regiune, care oferă oportunităţi şi randamente mai bune”, subliniază Ilie. „Piaţa are 10% oportunităţi, dar doar atât. Nu am ajuns ca America, unde 80% dintre proprietăţi sunt ieftine. Aici, majoritatea sunt încă scumpe”, arăta şi Papageorgiadis.

Mai mulţi investitori privaţi
Ca urmare a modificărilor înregistrate în piaţă, şi profilul celor aflaţi în căutarea unor oportunităţi de achiziţie s-a schimbat. Potrivit lui Ilie, acum există mai mulţi investitori de tip privat – persoane fizice sau oameni de afaceri care au făcut un exit înainte de declanşarea crizei economice sau care dispun de lichidităţi. Pe de altă parte, dintre clienţii instituţionali, cele mai active sunt fondurile de investiţii care au deja operaţiuni în ţara noastră. „În primul rând, se uită la diferite proiecte pentru a face o comparaţie cu cele din portofoliul propriu. În al doilea rând, dacă găsesc un proiect cu potenţial şi dacă au un portofoliu care poate fi îmbunătăţit din punctul de vedere al rezultatelor generale, îl vor achiziţiona”, subliniază CEO-ul Coldwell Banker. Acesta precizează că, la modul general, puterea de negociere a potenţialilor cumpărători a crescut considerabil. Aceştia sunt mult mai siguri pe ei şi îşi permit să caute şi să aştepte oferte mai bune, fără a fi presaţi de timp.

Redevin terenurile atractive?
Din punct de vedere investiţional, o uşoară revenire a fost remarcată de către reprezentanţii Colliers International şi pe segmentul terenurilor. Potrivit acestora, în prima jumătate a acestui an o bună parte dintre potenţialii cumpărători au considerat preţurile terenurilor suficient de mici pentru ca anumite proiecte să fie fezabile, fapt pentru care au reluat unele negocieri aflate în aşteptare şi chiar au finalizat tranzacţii. Numărul achiziţiilor a fost însă unul redus, iar valoarea unei proprietăţi nu a depăşit 10 milioane de euro. Deşi unii jucători cred că perioada actuală este una propice pentru investiţii, alţii aşteaptă ca nivelul de jos al pieţei să fie atins către sfârşitul acestui an sau începutul celui viitor.