Lună: mai 2010

În condiţiile înăspririi condiţiilor de creditare, un apartament cu două camere ar trebui să coste 40.000-50.000 de euro pentru a fi cumpărat

Când vine vorba de revenirea pieţei imobiliare, cei mai mulţi privesc cu speranţă spre bănci. Reluarea creditării în condiţii mai favorabile este văzută ca o gură de aer de către cei care au obosit să înoate în oceanul recesiunii. Cât de realistă este însă această aşteptare în contextul politicii de austeritate fiscală anunţată de Guvern pentru ieşirea din criză? Nu foarte, spun voci din real estate-ul autohton. Băncile vor da credite şi mai greu decât până acum, dobânzile vor creşte, iar tot mai puţini oameni îşi vor putea lua o locuinţă. Aceasta este părerea proprietarului unei companii autohtone de consultanţă imobiliară, care a dorit să-şi păstreze anonimatul.

Apartamente noi, vândute în masă prin Prima Casă
Potrivit aceleiaşi păreri, o urmare firească a acestei evoluţii va trebui să fie scăderea preţurilor. Asta în condiţiile în care, de la lansarea programului Prima Casă, la jumătatea anului trecut, costurile de achiziţie a locuinţelor au înregistrat o tendinţă de stabilizare în jurul valorii de 60.000 de euro. În momentul de faţă, cea mai mare parte a cumpărătorilor şi vânzătorilor se află în expectativă. Cei dintâi aşteaptă ca preţurile să mai scadă, iar ceilalţi speră la o revenire miraculoasă a pieţei. Proprietarul companiei de consultanţă spune însă că, pentru a se încheia tranzacţii, preţurile actuale vor trebui să coboare la nivelul lor real. „În mod oficial, proprietarii cer 65.000-70.000 de euro pentru un apartament vechi cu două camere. Dacă vor să vândă, vor trebui să scadă la 50.000 sau chiar până la 40.000 de euro”, subliniază el.
Lucrurile nu stau cu mult mai bine nici în ceea ce priveşte locuinţele noi – asta în ciuda faptului că destui jucători susţin că, pe acest segment, nu mai există loc de scăderi. „Apartamentele noi care nu vor fi vândute se vor da în final prin Prima Casă cu 50.000 de euro”, spune managerul companiei, protejat de anonimat. Acesta precizează că mulţi dezvoltatori îşi vor pierde proprietăţile, în condiţiile în care, din toamna acestui an, băncile vor trece în mod hotărât la executarea proiectelor cu probleme. Asta în condiţiile în care lichidări se fac şi acum, însă „în linişte”.

Isărescu: „Nu băncile trebuie să fie în fruntea relansării”
Managerul companiei autohtone nu este singurul care întrevede o înăsprire a condiţiilor de creditare. De aceeaşi părere este şi Nouriel Roubini, profesor în economie şi business internaţional la Universitatea din New York – unul dintre puţinii care au prevăzut bubble-ul imobiliar de pe piaţa americană încă din 2005. Roubini a lansat săptămâna trecută o veste îngrijorătoare pentru economia mondială în general şi pentru cea a României în particular. Astfel, a arătat el, atât în SUA, cât şi în Europa, volumul creditării se înscrie încă pe un trend de contractare. Ba, mai mult decât atât, a precizat economistul american, condiţiile de accesare a împrumuturilor vor deveni încă şi mai stricte faţă de momentul actual. Părerea guvernatorului Băncii Naţionale a României (BNR) pare să confirme din plin această teorie. „N-o să reuşim niciodată să forţăm băncile să dea credite. Ele sunt foarte prudente. Nu ele trebuie să fie în fruntea relansării”, a subliniat Mugur Isărescu, în cadrul Forum Invest.

Austeritate fiscală şi trecerea la un consum sustenabil
La nivel mondial, crede Roubini, soluţia pentru ieşirea din criză stă în adoptarea la nivel general a unei politici de austeritate fiscală, fie prin reducerea cheltuielilor publice, fie prin majorarea taxelor. „Trebuie să existe reforme drastice. Nu există nicio alternativă la austeritatea fiscală”, subliniază economistul american. „A sosit în toată Europa momentul scadenţei, nu există ţară care să nu anunţe măsuri de austeritate”, arată şi Mugur Isărescu. Guvernatorul BNR a recunoscut că ieşirea din recesiune este înceată. Pentru a realiza acest obiectiv, trebuie să aibă loc o corectare a modelului de creştere economică, prin trecerea de la supraconsum şi îndatorare excesivă (model susţinut şi de boom-ul imobiliar), la un consum sustenabil, creşterea exporturilor şi a investiţiilor bazate pe fonduri europene.

Diferenţa redusă dintre preţurile locuinţelor vechi şi noi este un avantaj de care poţi beneficia la maximum în perioadele de regres ale pieţei

Unul dintre efectele perioadei de recesiune constă în căderea în expectativă a majorităţii celor care doreau să achiziţioneze o locuinţă. Există însă un anumit tip de cumpărători pentru care cel mai bun pas pe care îl pot face acum este să treacă la acţiune.

Este vorba despre cei care visează să treacă de la locuinţa veche la una mai bună – una nouă poate, mai spaţioasă, cu finisaje de calitate, potrivită pentru nevoile în creştere a unei familii tinere. „Avantajul în contextul actual este că diferenţa pe care un cumpărător trebuie să o plătească pentru a trece de la un apartament mai mic la unul mai mare este mai mică faţă de o piaţă în creştere. Sfatul meu pentru astfel de cumpărători este să facă această mişcare acum”, subliniază Dan Chiţafeş, Broker/Owner al agenţiei Re/Max Impact.

Casă cu patru camere până în 100.000 de euro
Mirela Raicu, consultant senior şi partener în cadrul Esop Consulting, explică îngustarea diferenţei dintre preţurile apartamentelor vechi şi noi prin faptul că piaţa are tendinţa de a se îndrepta spre punctul în care există cererea. Astfel, odată cu apariţia programului Prima Casă, locuinţele vechi s-au stabilizat în jurul a 60.000 de euro, iar cele noi au continuat să se ieftinească. Acum, de multe ori cele două opţiuni sunt comparabile, iar un client poate face cu mult mai multă uşurinţă trecerea între ele. Reprezentanta Esop arată că, înainte de criză, nu exista această posibilitate a alegerii. Clienţii se împărţeau astfel, în funcţie de buget, în două categorii: cei care nu-şi permiteau decât o locuinţă veche şi cei care puteau aspira la ceva mai bun. Criza a făcut însă ca în piaţă să apară produse mult accesibile. „În ultimul an, am asistat la scăderi constante de preţuri. Nimeni nu-şi imagina în 2007-2008 că o casă pe pământ cu trei-patru camere ar putea ajunge să coste 90.000-100.000 de euro”, spune Raicu. Pe lângă aceasta, dezvoltatorii oferă şi o serie de stimulente pentru a atrage cumpărătorii: amenajarea grădinii, mobilarea bucătăriei, loc de parcare inclus în preţ etc. Toate acestea sunt beneficii ce cântăresc mult în ochii celor care vor o locuinţă mai bună decât cea pe care o au acum.

Cele mai multe schimbări, pe segmentul mediu
Potrivit datelor disponibile în agenţia pe care o conduce, Chiţafeş spune că unul dintre zece cumpărători este interesat de un „upgrade” de locuinţă. Reprezentanta Esop arată că unor asemenea „migrări” au loc de cele mai multe ori pe segmentul mediu, de la o locuinţă mai modestă, la una mai spaţioasă, mai nouă, mai bine finisată. Numărul acestui tip de clienţi se situează momentan la 30-35% din ponderea de la începutul lui 2008, dat fiind faptul că volumul tranzacţiilor per-ansamblu s-a contractat considerabil. O activitate considerabil mai redusă se înregistrează la trecerile de la segmentul mediu la cel high-class. Asta deoarce, contrar aşteptărilor, cele mai afectate de criză au fost proprietăţile cu preţuri peste medie sau chiar de lux. „Psihologic vorbind, disponibilitatea de a face achiziţii pe aceste segmente este redusă”, explică Raicu.

75% dintre cumpărători apelează la credit
Cum arată clientul tipic interesat de achiziţia unei locuinţe mai bune? Are o vârstă cuprinsă între 25 şi 35 de ani, ocupă un post stabil în cadrul unei companii locale sau multinaţionale, este căsătorit, cu unul sau doi copii. Veniturile per-familie se situează undeva la 1.000-1.400 de euro. Potrivit reprezentantei Esop, 75% dintre cumpărători apelează la un credit pentru a completa suma necesară unei achiziţii, după vânzarea unei proprietăţi mai vechi. Mai puţini dispun de economii suficiente. Sunt şi clienţi care decid să nu vândă apartamentul vechi, ci să-l închirieze, iar cu venitul astfel obţinut să plătească o parte din rata la bancă. Cele mai căutate proprietăţi pe acest segment sunt apartamentele cu patru camere şi casele, spune Chiţafeş. Mirela Raicu precizează că, în materie de buget, cele mai multe cereri se situează până în 100.000 de euro, în vreme ce limita maximă este de 130.000-140.000 de euro.

Intr-o piata in care se vorbeste despre insolventa, falimente si blocaj, ultima agentie deschisa de grupul Coldwell Banker, Bulevardul Timisoara, a inregistrat tranzactii de jumatate de million de euro doar in prima luna de la infiintare. Suma se regaseste in 10 tranzactii imobiliare, toate pe segmentul rezidential.

Cea mai noua agentie din Grupul Coldwell Banker a fost deschisa la sfarsitul lunii martie, pe Bd. Timisoara din capitala. “ Am indraznit sa deschidem ecupe noi in conditiile in care toti colegii de la alte agentii se plang de lipsa de activitate. Nu a fost o incercare de a ne forta norocul, ci o decizie bazata pe cifre ecup nevoi reale. Am inceput, intra-devar, cu perioada concediilor de Paste, cand nu s-au efectuat tranzactii, dar am ecuperate repede, astfel incat putem anunta astazi, dupa o perioada de lucru efectiv de aproximativ o luna, 10 tranzactii intermediate, cu o valoare totala de 500.000€.”(Catalin Apetri, Managing Partner Coldwell Banker)

Ce cauta clientii din zona Drumul Taberei – Militari
“Bazandu-ne pe tranzactiile incheiate in aceasta perioada, nu putem emite judecati privind evolutia pietei si nu putem vorbi decat despre segmental pe care am lucrat, dar putem concluziona ca oamenii isi cumpara apartamente mai mult decat isi inchiriaza (90% dintre tranzactii au fost vanzari rezidentiale) si ca iau decizia de achizitie a locuintei in functie de buget. Asa putem explica faptul ca 85% dintre tranzactii au reprezentat locuinte vechi; am vorbit cu fiecare client in parte, am analizat dorintele si posibilitatile lor si majoritatea au sfarsit prin a-si cumpara o locuinta veche nu pentru ca asta isi doreau, ci pentru ca doar astfel se puteau incadra in buget.” (Catalin Apetri, Managing Partner Coldwell Banker)

Agenția Coldwell Banker Bd Timișoara, deschisă în cadrul lanțului Coldwell Banker de aproximativ o lună, a reușit să securizeze contracte exclusive pentru 10 proprietăți și negociază obținerea de parteneriate exclusive cu dezvoltatorii imobiliari din zona pe care activeaza.

Pentru cei care nu sunt tocmai mulţumiţi de cum arată Bucureştiul există speranţa unor îmbunătăţiri.

„Noi încercăm să lansăm un proiect integrat de dezvoltare urbană, în valoare de 60-80 milioane de euro”, a declarat Gheorghe Pătraşcu, arhitect-şef în cadrul Primăriei Bucureşti, cu ocazia unei mese rotunde pe tema finanţării organizate de 1001 case în cadrul Forumului Financiar organizat de Forum Invest. Reprezentantul Primăriei a subliniat că programul vizează zona centrală a Capitalei şi implică desfăşurarea unor proiecte pe trei coordonate: infrastructură, o direcţie socială şi una de business. Până în 2013, toate lucrările incluse în program ar trebui finalizate. Pătraşcu a recunoscut că un asemenea proiect este puţin în comparaţie cu necesităţile Bucureştiului. Ca regulă generală însă, nevoile sunt de zeci de ori mai mari faţă de posibilităţile de finanţare.

Criza ar putea îndrepta dezvoltarea haotică a Capitalei
Acesta este totuşi un început necesar. După Revoluţie, nu a mai existat niciun proiect urban pentru Bucureşti, ceea ce a dus, potrivit lui Pătraşcu, la o dezvoltare haotică a oraşului. O primă cauză a acestei evoluţii a fost restituirea de către stat a unor terenuri în zone aflate în curs de urbanizare. Dintre acestea, multe loturi stau acum goale, fără nicio utilitate. Pătraşcu oferă exemplul Germaniei, unde un teren nefolosit se rechiziţionează – este preluat de către stat, iar proprietarul este despăgubit în funcţie de valoarea proprietăţii.

În opinia arhitectului-şef al Capitalei, dezvoltarea haotică a oraşului este posibilă „pentru că permitem orice, pentru că interesul foarte mărunt primează asupra interesului general”. Acesta precizează că, în această ecuaţie, o influenţă majoră o au şi dezvoltatorii mici, care, de cele mai multe ori, nu construiesc în concordanţă cu arhitectura oraşului. Criza ar putea remedia însă această situaţie.

Pătraşcu crede că developerii serioşi, care au stat în rezervă până acum, sunt mai interesaţi de piaţă decât înainte. Aceştia pot contribui la o dezvoltare coerentă a oraşului. „Nu aş nega iniţiativa la scară mică în piaţa imobiliară, dar este necesar un control”, adaugă el.

În momentul de faţă, puterea reală de cumpărare a populaţiei este corespunzătoare unui venit net mediu de 400 de euro pe lună la nivel naţional

Cum poate fi relansată piaţa imobiliară? Iată o întrebare ce stă pe buzele dezvoltatorilor, investitorilor şi cumpărătorilor deopotrivă. „În opinia mea, mingea e la consumatorul final”, a subliniat Adrian Erimescu, director general www.imobiliare.ro, în cadrul unei conferinţe pe tema finanţării organizate de 1001 case în cadrul Forumului Financiar organizat de Forum Invest. Erimescu a adăugat însă că tocmai de partea consumatorului se află şi problemele. Astfel, deşi necesarul de locuinţe este mare, cererea solvabilă este mică. Potrivit directorului www.imobiliare.ro, puterea reală de cumpărare este proporţională venitului net mediu valabil la nivel naţional, adică 400 de euro pe lună. „Atât timp cât vom avea oferte pe măsura consumatorilor finali, vom vinde”, este de părere Erimescu.

Într-o privire retrospectivă, de la începutul crizei până în iunie 2009, preţurile locuinţelor au scăzut în mod alert. Odată cu lansarea programului Prima Casă însă, proprietarii şi-au resetat aşteptările în funcţie de noul prag. Per ansamblu, preţurile au continuat să scadă, însă într-un ritm mult mai lin.

Războiul preţurilor, un conflict fără ieşire
Care sunt şansele de reaşezare a pieţei imobiliare potrivit cu puterea de cumpărare a majorităţii populaţiei? Liviu Simion, prim-vicepreşedintele Patronatului Societăţilor din Construcţii (PSC), spune că, cel puţin pe segmentul noilor dezvoltări, preţurile nu vor mai avea unde să scadă. Asta pentru că, de la începutul anului, fierul s-a scumpit cu 40 până la 60%, ceea ce face ca valoarea de înlocuire a construcţiilor noi să crească semnificativ. Singurele care vor mai înregistra ieftiniri majore vor fi aşa-numitele distressed assets (proprietăţi vândute sub presiune financiară de către proprietar). Simion precizează însă că, cel puţin deocamdată, nu vede foarte mult în piaţă această disperare de a vinde, astfel încât preţurile să scadă extraordinar de mult. Majoritatea dezvoltatorilor par că încă îşi mai permit să aştepte. În acest context, reprezentantul PSC nu întrezăreşte prea curând o împăcare a aşteptărilor proprietarilor cu cele ale cumpărătorilor. În opinia sa, atâta vreme cât în piaţă nu vor exista bani, nu vor fi nici prea multe tranzacţii, nici resurse pentru noi investiţii.

Costul obţinerii acestui document se ridică la 200-300 de euro pentru un apartament cu două camere

Mai bine de şapte luni – sau, mai exact, până la data de 1 ianuarie 2011. Atât timp mai au la dispoziţie proprietarii pentru a-şi vinde sau închiria apartamentele fără a fi nevoiţi să prezinte certificatul energetic. În teorie. Asta pentru că pe masa Guvernului se află în continuare o ordonanţă de urgenţă ce presupune obligativitatea acestui document de la 15 iunie 2010. Aprobarea actului normativ a fost amânată o dată în cursul acestei luni. Discuţiile au rămas însă deschise.

În ciuda faptului că până acum nu a fost luată o decizie concretă în acest sens, reprezentanţii Guvernului par hotărâţi să urgenteze intrarea în vigoare a obligativităţii certificatului energetic. Astfel, Ioan Andreica, secretar de stat în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT), a declarat anterior că acest lucru se va întâmpla în luna iunie a acestui an. Până la momentul respectiv, reprezentanţii Guvernului au ca scop punerea la punct a detaliilor cuprinse în actul normativ, clarificarea procedurii de obţinere a certificatului, dar şi majorarea numărului de auditori energetici. Acesta din urmă este un pas esenţial în evitarea declanşării unui nou blocaj în piaţa imobiliară din cauza numărului prea mare de cereri. Până la sfârşitul lunii aprilie, fuseseră acreditaţi 767 de auditori energetici, potrivit datelor MDRT. „În două-trei luni, vom depăşi mia de auditori autorizaţi”, declara în aceeaşi perioadă Ioan Andreica.

„Note” diferite pentru apartamente din acelaşi bloc
În vreme ce luarea unei decizii de către Guvern trenează pe ultima sută de metri, lucrurile în piaţă arată încă destul de confuz. Potrivit lui Cristian Popescu-Ialomiţa, vicepreşedintele Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare (ARAI) şi, în acelaşi timp, unul dintre auditorii autorizaţi pe Bucureşti, spune că în momentul de faţă se poate face o certificare energetică pe un apartament dintr-un bloc, dat fiind că există un normativ în acest sens. Acesta precizează însă că normele de calcul pentru o singură locuinţă dintr-o clădire există de foarte puţin timp, iar până acum nu s-au făcut astfel de certificări separate, ci pe doar pe construcţii luate per ansamblu. Necesitatea obţinerii unei note energetice pentru fiecare unitate locativă în parte impune anumite diferenţieri. „Faptul că o clădire are un certificat energetic nu înseamnă că un apartament oarecare din cadrul acesteia va avea aceeaşi performanţă. Clădirea în ansamblu poate să aibă o notă mai bună sau mai proastă decât apartamentul”, subliniază Popescu-Ialomiţa. De asemenea, precizează acesta, mai multe locuinţe din acelaşi bloc pot avea note diferite, în funcţie de amplasament, orientare, calitatea întreţinerii etc..

Costuri de 0,5- 2 euro pe metru pătrat
Indiferent de nota ce ar putea fi atribuită fiecărui apartament însă, necesitatea obţinerii unui certificat energetic rămâne. Ce trebuie să facă un proprietar pentru aceasta? În primul rând, să se adreseze unui auditor autorizat. Costul mediu al unei asemenea lucrări poate varia între 0,5 şi 2 euro pe metru pătrat, în funcţie de complexitatea lucrării şi de accesibilitatea informaţiilor necesare. În medie, obţinerea certificatului energetic pentru un apartament cu două camere ar ajunge la un preţ total de 200-300 de euro. Derularea lucrării nu ar trebui să dureze mai mult de câteva zile.

Potrivit lui Popescu-Ialomiţa, certificatul energetic presupune doar acordarea unei note de performanţă energetică, nu şi obligaţia proprietarului de a îmbunătăţi în vreun fel această situaţie. Pentru cei care doresc acest lucru, o etapă superioară este auditul energetic, ce include o serie de recomandări specifice. De precizat este însă că, în mod uzual, astfel de audituri se realizează pe clădiri, recomandările fiind formulate de către specialişti la nivelul construcţiei per ansamblu.

Performanţa energetică, decisivă pentru clasa medie
În ce măsură va influenţa obligativitatea certificatului energetic piaţa imobiliară este o întrebare ce nu poate fi evitată în aşteptarea unei decizii din partea autorităţilor. De partea proprietarilor, în piaţă va exista confuzie, oamenii nu vor şti exact ce să facă şi probabil că vor crea o presiune prin numărul ridicat de cereri, fapt ce va afecta şi calitatea unor lucrări. Lucrurile nu stau foarte bine însă nici de cealaltă parte a „gardului”. „Problemele ţin de tehnica aplicării. Normele de calcul sunt greoaie, sunt puţini auditori. Sunt judeţe întregi care n-au niciun auditor”, subliniază Popescu- Ialomiţa. Acesta estimează însă că, în timp, se va ajunge la o normalizare a pieţei din acest punct de vedere. Certificatul energetic va deveni doar un act dintre multe altele ce trebuie obţinute pentru derularea unei tranzacţii.

Este foarte probabil însă ca importanţa acestui document să crească în timp. Asta pentru că, în prezent, cea mai mare parte a celor care încheie tranzacţii pe piaţa imobiliară sunt fie cei care dispun cu uşurinţă de resurse financiare, fie cei pentru care achiziţia sau vânzarea este o urgenţă. Pentru acest tip de cumpărători contează deocamdată mai mult localizarea şi structura funcţională a proprietăţii şi mai puţin performanţa sa energetică. „Pe măsură ce piaţa îşi va reveni, şi numărul de tranzacţii pentru segmentul populaţiei cu venituri medii va creşte, cererea va deveni mai selectivă, iar criteriul performanţei energetice va avea probabil o mai mare importanţă”, estimează reprezentantul ARAI.

O locuinţă nouă, de aproape 100 de metri pătraţi construiţi, ar putea costa cât un apartament vechi cu două camere în oraş

În perioada de boom, dezvoltarea frenetică a sectorului construcţiilor a condus tot mai mulţi dezvoltatori către comunele din jurul Bucureştiului. Discuţiile despre aşa-numita „zonă metropolitană” au susţinut din plin această orientare. Reducerea substanţială a volumului de tranzacţii pe perioada crizei a afectat însă din plin şi interesul cumpărătorilor pentru aceste zone. Asta în ciuda faptului că preţurile su scăzut considerabil în ultimii doi ani. Un puternic dezavantaj al locuinţelor din jurul Capitalei este reprezentat de calitatea infrastructurii. „Din păcate, în această perioadă investiţiile în infrastructură sunt aproape inexistente, deci dacă te muţi într-un complex departe de oraş trebuie să iei în calcul accesul prost, lipsa utilităţilor (gaze, canal, apă curentă) şi facilităţilor (magazine, şcoli şi grădiniţe)”, subliniază Robert Teodorescu, managerul departamentului de vânzări al Regatta. Există totuşi şi anumite situaţii în care un locuitor al Capitalei ar accepta să se mute în afara oraşului. De cele mai multe ori, bucureştenii fac acest „compromis” doar de dragul unui preţ foarte mic sau a unei case mari, la curte, pe care în oraş nu o pot avea, subliniază Teodorescu.

Terenuri cu 40-50 de euro pe metru pătrat
În ciuda contextului actual de piaţă, câţiva dezvoltatori au decis să meargă exact pe aceste două direcţii. Ofertele disponibile în afara oraşului se adresează clasei medii inferioare, dar şi unei categorii de populaţie cu venituri superioare. În ambele cazuri, dezvoltatorii fac tot posibilul să minimalizeze dezavantajele unei astfel de construcţii, oferind soluţii pentru confortul locatarilor.
Un complex al cărui principal punct forte constă în preţul scăzut este Dealul Verde, situat în sudul Capitalei, în zona Berceni-Vidra. Preţurile caselor variază între 49.245 de euro şi 77.595 de euro, pentru suprafeţe de la 56 la 127 de metri pătraţi construiţi. Potrivit lui Alin Zafiu, directorul general al agenţiei Rai-Intermed, terenul pe care se va construi acest proiect are o suprafaţă de 42.000 de metri pătraţi, urmând ca acesta să cuprindă 80-100 de unităţi locative. Cumpărătorii pot alege tipul de casă pe care şi-o doresc sau pot cumpăra doar o parcelă de teren pe care să-şi construiască ulterior propria locuinţă, într-un termen de maximum doi ani. În acest scop, dezvoltatorul pune în vânzare terenurile la un preţ de 50 de euro pe metru pătrat sau, până la 1 iulie 2010, la 40 de euro pe metru pătrat, pentru achiziţiile cash.

Cumpărătorii prin Prima Casă, clienţii predilecţi
Care este succesul unui asemenea proiect rezidenţial, destul de neobişnuit pentru Capitală? Alin Zafiu spune că până acum au fost vândute 20 de loturi de teren şi au au fost contractate 18 locuinţe. Cele mai căutate sunt cele cu preţuri totale de 60.000-70.000 de euro. Această orientare se explică prin sursele de finanţare a cumpărătorilor – o parte dintre aceştia apelează la programul Prima Casă, în vreme ce alţii îşi vând apartamentul vechi pentru o sumă similară, iar cu banii obţinuţi vor să achiziţioneze o locuinţă la curte. Până în momentul de faţă, cinci case sunt finalizate şi locuite permanent, şapte sunt aproape de predare şi alte opt se află în diferite faze de construcţie. În plus, proprietarii de parcele au în construcţie alte trei unităţi locative. Termenul de finalizare a complexului Dealul Verde este de maximum doi ani, timp în care acesta va fi complet racordat la reţelele de curent electric, canalizare, gaze, iar drumurile vor fi asfaltate. „O condiţie esenţială în decizia de mutare în afara Bucureştiului constă şi în existenţa utilităţilor – proprietarii îşi doresc o casă, dar cu acelaşi confort cu care s-au obişnuit în centrul Capitalei (curent electric, canalizare, apă curentă, încălzire etc)”, subliniază Zafiu.

Preţ cu 10% mai mic pentru structură metalică
Pe factorul calitate mizează un alt complex rezidenţial, situat de data aceasta în zona de nord, în comuna Baloteşti. Construit pe un teren de aproximativ 36.000 de metri pătraţi, ansamblul Maple Place cuprinde 82 de case (41 de unităţi de tip duplex). Preţul unei locuinţe de circa 164 de metri pătraţi utili (cu terase şi balcoane), livrată la cheie, complet mobilată şi utilată, cu două locuri de parcare şi o grădină amenajată de 200 de metri pătraţi porneşte de la 155.555 de euro (cu TVA inclus), în funcţie de lotul ales. O particularitate a ansamblului Maple Place constă în faptul că locuinţele sunt construite pe structură metalică, ceea ce face ca preţul de achiziţie să fie cu 10% mai scăzut faţă de o construcţie tradiţională. Un alt beneficiu al cumpărătorului este reprezentat de facturile reduse la energie electrică, dat fiind că transferul termic pentru un astfel de imobil se reduce de până la patru ori.

Bucureştiul creşte, dar mai încet
Lucrările la ansamblul Maple Place au început în iulie 2009, iar în acest moment două case sunt finalizate, două se află în stadiul de „gri”, în vreme ce la alte patru a fost turnată fundaţia. Prima etapă a proiectului (formată din 14 unităţi locative şi un parc rezidenţial) este deja racordată la utilităţi (apă, gaze, curent electric şi canalizare) şi urmează a fi predată şi, potrivit estimărilor, vândută în totalitate până în toamna acestui an. Până în acest moment, dezvoltatorul ARH Ventures a contractat patru-cinci loturi de case. „Preconizăm ca, în primăvara anului 2012, să finalizăm în totalitate construcţia ansamblului rezidenţial Maple Place, dar acest lucru va depinde, bineînţeles, şi de situaţia económică, de demersul vânzărilor şi de evoluţia pieţei imobiliare din România”, subliniază Daniel Rosenbluth, CEO-ul companiei dezvoltatoare.

Acesta precizează că cererea pentru un ansamblu rezidenţial situat în afara Bucureştiului este mai ridicată decât s-ar crede. „De la lansare şi până acum am avut circa 300 de vizionări, persoane interesate de a se muta în afara Bucureştiului, persoane care locuiesc într-un apartament în Capitală şi îşi doresc mai multă linişte, o grădină, spaţii verzi generoase”, explică Rosenbluth. Reprezentantul companiei recunoaşte însă că, în Bucureşti, dezvoltarea aşa-numitelor „suburbii” (împrejurimile unei metropole) se petrece mai încet decât în marile oraşe ale lumii.

Faţă de vârful pieţei, atins la începutul lui 2008, unii proprietari de apartamente şi-au redus pretenţiile şi cu 50%

Segmentul închirierilor este singurul care a continuat să funcţioneze la parametri înalţi pe toată perioada recesiunii. „Cererea pentru chirii există şi multe agenţii din asta supravieţuiesc”, subliniază Cătălin Apetri, managing partner al agenţiei Coldwell Banker Bd.Timişoara. Menţinerea pe linia de plutire a acestui sector nu a venit însă fără un preţ. Astfel, potrivit estimărilor Coldwell Banker, faţă de perioada de vârf atinsă în 2008, unele chirii au scăzut chiar şi cu 50%.

Acest nivel maxim a fost atins atât în cazul proprietăţilor de lux, cât şi în unele cartiere destinate clasei medii, ca Drumul Taberei, Militari sau Titan. Spre exemplu, dacă în 2008 un apartament cu două camere situat în una dintre aceste zone ajungea şi la 500 de euro pe lună, acum o asemenea proprietate se închiriază undeva la 250-300 de euro.

În ciuda acestei diminuări semnificative, lucrurile nu par a se opri aici. Astfel, Apetri este de părere că valoarea chiriilor se situează în continuare pe un trend descendent. Până la sfârşitul anului, se vor mai putea înregistra diminuări de 10-15%. „Oamenii cântăresc mult mai mult pe ce dau banii, preţurile se negociază la sânge. Există riscul ca multe locuinţe să rămână fără chiriaşi şi cum nici vânzarea nu e o opţiune, singura variantă va rămâne scăderea chiriilor”, motivează managerul agenţiei. Cele mai mari reduceri vor avea loc tocmai în acele cazuri în care proprietarii au refuzat cu fermitate de-a lungul timpului să se adapteze noilor condiţii de piaţă.

Doar confortul ţine piept ieftinirilor
Scenariul scăderii chiriilor este susţinut şi de tendinţa de suplimentare a ofertei de locuinţe disponibile pe acest segment. Asta în condiţiile în care mulţi potenţiali vânzători preferă să scoată locuinţa de la vânzare în aşteptarea unui preţ mai bun, dar vor totuşi să obţină un venit de pe urma acesteia. Singurii care nu vor fi atât de afectaţi de trendul ieftinirii vor fi acei proprietari dispuşi să ridice standardul de confort oferit chiriaşilor. „Bineînţeles că nu se pune problema creşterii chiriilor, dar unii proprietari, care au realizat tendinţa pieţei şi oferă confort şi bun simţ, pot obţine ceea ce cer”, subliniază Apetri.

Pretenţii mai mari, la acelaşi preţ
La rândul său, Ionuţ Butoi, directorul agenţiei Apollon Bucureşti, observă faptul că acei chiriaşi care sunt dispuşi să plătească acum 300 de euro pentru un apartament cu două camere (o ofertă considerată o „oportunitate” în aceeaşi perioadă a lui 2009) au şi pretenţii sensibil mai mari faţă de anul trecut. O astfel de locuinţă ar trebui să fie complet mobilată şi utilată, renovată şi bine întreţinută. Clienţii sunt mult mai exigenţi, în această perioadă, vor să ştie exact pe ce dau banii, subliniază Butoi. Cât despre proprietari, aceştia nu prea au de ales şi cedează în faţa pretenţiilor chiriaşilor – chit că e vorba de preţ sau de dotările apartamentului. Puţini sunt cei care mai ţin de preţ, pentru că nu ar reuşi decât să rămână cu locuinţele goale.

De altfel, precizează Apetri, o tendinţă vizibilă în rândul proprietarilor este de a profita de perioada de vară pentru renovarea locuinţelor, în speranţa că astfel vor reuşi să le închirieze mai repede şi cu preţuri mai bune. Astfel de oferte sunt orientate atât spre chiriaşii aflaţi în căutarea unui raport mai bun calitate/preţ, cât şi spre studenţii care vor veni în Bucureşti în toamnă.

Cea mai mare ieftinire înregistrată în ultimii doi ani de proprietăţile din această ţară europeană se ridică la 1%

Dintr-o ţintă căutată de mai toţi investitorii străini, România s-a întors rapid, pare-se pe termen nedefinit, la hainele-i de cenuşăreasă. Creşterile substanţiale înregistrate de piaţa imobiliară în perioada de boom par să se fi topit cu totul în cei doi ani de criză. Potrivit Indicelui Naţional calculat de imobiliare.ro, preţurile apartamentelor au înregistrat o scădere de 43% de la apogeul pieţei, atins în martie 2008, până la cel mai scăzut nivel, înregistrat în ultima săptămână din aprilie 2010. În termeni concreţi, comparaţia pare şi mai izbitoare: un minimum de 1.183 de euro pe metru pătrat, faţă de un maximum de 2.078 de euro pe metru pătrat. Diferenţa poate fi încă şi mai mare, dat fiind că preţurile luate în calcul de către indicatorul citat sunt cele cerute de proprietari, iar, în ultimii doi ani, şi plaja de negociere cu vânzătorii s-a mărit considerabil.

În momentul de faţă, trendul pieţei este uşor ascendent. Astfel, indicele imobiliare.ro este în creştere de două săptămâni, situându-se la o valoare de 1.201 euro pe metru pătrat. Cu toate acestea, o revenire concretă a real estate-ului autohton continuă să fie o perspectivă destul de îndepărtată.

Stabilizare în anii de bubble
În mod evident, cei mai mulţi pun această prăbuşire zgomotoasă pe seama recesiunii economice mondiale. Există totuşi şi câteva voci care susţin că piaţa românească ar fi căzut şi în absenţa crizei – chiar dacă mai târziu. Potrivit acestora, nu dificultăţile financiare mondiale, ci o serie de factori interni ar fi declanşat efectul de domino în piaţa locală. Extrem de util în susţinerea acestei poziţii este exemplul unei ţări europene care a traversat ultimii doi ani cu fruntea sus.

„Piaţa [belgiană] este destul de stabilă. În ultimii şase ani, aceasta a crescut cu 8% până la 12% pe an, iar în următorii doi ani se va stabiliza, dar nu va scădea”, declara, în decembrie 2008, Hendrik Nelde, pe atunci secretarul general al FIABCI (Federaţia Imobiliară Internaţională din Belgia) şi actualmente preşedintele aceleiaşi instituţii. O previziune deloc neobişnuită pentru vremea aceea.

Case cu 3-5% mai scumpe
Un an şi jumătate mai târziu însă, „profeţia” lui Nelde se numără printre puţinele care s-au adeverit. Aflat într-o vizită în România, reprezentantul FIABCI a confirmat că piaţa imobiliară belgiană s-a menţinut puternică pe tot parcursul crizei. Astfel, în ultimii doi ani, doar preţurile apartamentelor nou-construite au înregistrat scăderi – acestea au fost însă infime, ridicându-se la circa 1%, şi au avut loc în cea mai mare parte din cauza suplimentării ofertei din piaţă. În rest însă, celelalte tipuri de proprietăţi disponibile pe piaţa belgiană au fost marcate de stabilitate, unele înregistrând chiar scumpiri – de 3% până la 5%.

Cum se explică această situaţie aparent de neconceput în actualul context economic mondial? În primul rând, motivează Nelde, ritmul scumpirilor înregistrate anterior de piaţa belgiană a fost extrem de stabil, mergând până la un maximum de 10-12% pe an. În al doilea rând, cea mai mare parte a belgienilor, respectiv o proporţie de 78%, sunt proprietarii unei case, fapt ce nu pune foarte multă presiune asupra vânzării de proprietăţi.

În căutarea compromisului cumpărător-vânzător
Cum vede reprezentantul Belgiei o piaţă imobiliară ce a avut o strategie de joc mai puţin înţeleaptă? În mod normal, explică Nelde, regula de aur a unui investitor este să cumpere când este ieftin şi să vândă când este scump. Până acum, piaţa românească a atras, în cea mai mare parte, acei jucători dornici să obţină câştiguri pe termen scurt. De acum încolo însă, stabilizarea pieţei ar trebui să atragă a doua categorie de investitori – cei care îşi calculează profiturile pe termen lung.

Un element necesar pentru revenirea pieţei la viteza normală ar fi găsirea unui punct de compromis între aşteptările cumpărătorilor şi cele ale vânzătorilor. În condiţiile existenţei acestei discrepanţe între veniturile populaţiei şi preţurile locuinţelor, va trebui ca, mai devreme sau mai târziu, ceva să se schimbe: fie preţurile vor scădea până la un nivel sustenabil, fie veniturile populaţiei vor creşte. Potrivit lui Nelde, în mod normal, românii nu ar trebui să se îndatoreze pentru achiziţia unei case cu mai mult de o treime din veniturile lunare.

Ansamblul Rezidential „Orhideea Gardens” organizeaza in zilele de 23 si 24 mai o vanzare speciala la care sunt invitati sa participe toti cei care sunt in cautarea unei locuinte spatioase, in centrul capitalei.

Astfel, incepand cu ora 10.00 si pana la ora 19.00, vor fi scoase la vanzare 10 apartamente la pretul de 1099 Euro/mp construit + TVA. Vanzarea va avea loc la adresa complexului, din Strada Calea Plevnei nr.145 B, Sector 6.

Cele 10 apartamente au fost selectate pentru a satisface cerintele potentialilor clienti, find vorba de 2 apartamente de 2 camere panoramic, 6 apartamente de 3 camere si 2 apartamente de 3 camere XL, cu suprafete incepand de la 105,26 mp utili pana la 159,98 mp utili, de la etajul 1 pana la etajul 11.

Spre deosebire de o zi obisnuita de vanzare, cei care vor decide sa cumpere un apartament in zilele mai sus mentionate, vor economisi sume cuprinse intre 29.000 Euro si 44.500 Euro, in functie de tipul de apartament contractat. Pretul de 1099 Euro/mp construit este un pret promotional si este valabil doar in cadrul vanzarii din 23-24 mai. In mod normal pretul este de 1.290 EUR / mp.

Finalizat in decembrie 2008, Orhideea Gardens are un total de 394 de apartamente, distribuite in cele 5 blocuri care formeaza complexul. In prezent, vorbim de un grad de vanzare de peste 85% si un grad de ocupare de peste 65%.

Complexul beneficiaza de mai multe facilitati, dintre care unele finalizate si functionale: boxe pentru depozitare, securitate 24/24, parcare – complexul ofera una dintre cele mai moderne solutii de parking din acest moment in Bucuresti: sistem Klaus pentru parcare subterana, sistem de protectie in caz de incendiu, sistem de protectie in cazul acumularilor periculoase de CO2 .

In acelasi timp, alte facilitati sunt in curs de finalizare: Club Spa (include sala de fintess si forta, sala de spinning, sala de aerobic, saune umede si uscate, camere spa de relaxare si masaj, piscina pentru adulti si piscina pentru copii, jacuzzi, tepidarium, hamam, tropical shower), restaurant, clinica dentara, gradinita.

(P)

Faţă de ianuarie 2010, numărul creditelor acordate de FNGCIMM s-a redus cu 50%

Unul dintre scopurile declarate ale Prima Casă II este impulsionarea sectorului construcţiilor. Asta după ce, în prima variantă a programului, nu mai mult de 30% dintre tranzacţiile încheiate anul trecut au avut ca obiect apartamente construite după 2008. La mai bine de o lună de la lansarea variantei îmbunătăţite a Prima Casă, rezultatele nu sunt însă tocmai încurajatoare. În primul rând, obiectivul principal al programului pare compromis. Potrivit informaţiilor furnizate de Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM (FNGCIMM), dintre solicitările primite, 99% sunt pentru apartamente finalizate (vechi, n.red.), restul fiind pentru locuinţe nefinalizate şi noi. În al doilea rând, numărul şi totodată volumul creditelor acordate în cadrul programului a scăzut drastic, cu circa 50%. Astfel, până la sfârşitul lunii aprilie au fost acordate în jur de 860 de garanţii prin Prima Casă II, în valoare de aproximativ 37 milioane de euro. Spre comparaţie, în decursul lunii ianuarie a acestui an, numărul creditelor acordate s-a ridicat la 1.700, cu o valoare de circa 70 de milioane de euro.

Mulţi vor să cumpere, dar se pierd pe drum
În faţa acestor date, apare o întrebare firească: care sunt motivele ce stau în spatele scăderii bruşte a volumului de credite garantate de către stat? Mai întâi de toate, ar fi utilă o comparaţie. La sfârşitul anului trecut, FNGCIMM primea circa 120-140 de dosare pe zi. Acum, ritmul este de 100 de dosare pe zi, dintre care cele corect întocmite sunt procesate în termenul legal de patru zile. Numărul comparabil de cereri înregistrate arată că, cel puţin parţial, volumul mic al creditelor acordate poate fi explicat prin dosarele respinse din cauza incorectitudinilor. Claudiu Haţegan, consilier imobiliar, recunoaşte că oamenii nu sunt informaţi complet, nu cunosc exact procedura şi modificările faţă de Prima Casă I.
Un al doilea aspect ce poate explica numărul redus de garanţii acordate este scăderea interesului potenţialilor cumpărători. „Cererea pentru Prima Casă e sub 5% din ceea ce primim noi de la clienţi. Nu ştiu dacă e vorba de neîncredere sau de faptul că de această dată programul nu a mai fost mediatizat suficient, dar e clar că, cel puţin momentan, nu a apărut o emulaţie în ceea ce priveşte achiziţionarea de locuinţe prin Prima Casă II”, subliniază Cătălin Apetri, managing partner al agenţiei Coldwell Banker Bd. Timişoara. La rândul său, Claudiu Haţegan spune că numărul celor care doresc să cumpere un apartament cu ajutorul statului este ridicat. Mulţi dintre aceştia se răzgândesc însă când e vorba să ia o decizie, în mare din cauza nesiguranţei legate de ceea ce se întâmplă în sectorul economic şi imobiliar. Haţegan este însă optimist în ceea ce priveşte şansele ca această neîncredere să fie depăşită. „După un an şi jumătate de criză, românul a învăţat să trăiască şi sub regulile crizei”, subliniază el.

Locuinţele mai vechi de 1980, excluse tacit
Un alt obstacol ce ar putea sta în calea programului Prima Casă ar fi faptul că, deşi nu există o reglementare în acest sens, băncile transmit mesajul că nu acceptă pentru creditare proprietăţi construite înainte de anii 1980. Prin aceasta, sunt excluse din start toate proprietăţile construite în anii 1960-1980, care sunt destul de numeroase în cartierele Bucureştiului. Această exludere îi afectează din plin pe cei cu un buget mai redus. „În cartier se caută cele mai bune preţuri, iar cele mai bune preţuri sunt la imobilele mai vechi”, observă Haţegan. Acesta precizează că ceea ce ar trebui să conteze este nivelul de performanţă energetică al locuinţelor, de vreme ce FNGIMM acceptă imobile de clasa A, B sau C.

Preţuri încă mari la locuinţe noi
În ceea ce priveşte achiziţia de apartamente noi, programul nu are succes pentru că la acest tip de locuinţe preţurile sunt încă ridicate – în general, peste 70.000 de euro pentru un apartament cu două camere. „Doar cei de la periferie au lăsat preţurile jos”, spune Haţegan. Segmentul ţintit de Prima Casă sunt oameni care abia îşi pot permite un credit de 60.000 de euro şi cu greu au reuşit să adune până şi avansul de 5%. E greu de crezut că mai pot pune 10.000-20.000 de euro pentru cumpărarea unui apartament nou. Majoritatea preferă un apartament mai vechi, dar în oraş, decât unul nou la periferie.

Asocierea, o misiune imposibilă?
Cât despre construcţia de locuinţe noi, Claudiu Haţegan este de părere că programul Prima Casă II este inaplicabil. Asta pentru că, în majoritatea lor, românii nu sunt dispuşi să se asocieze, să colaboreze pentru construirea de locuinţe. „Românilor nu prea le place să locuiască la comun. Mai mult, ar apărea şi probleme legate de împărţirea spaţiilor comune”, subliniază şi Cătălin Apetri. La rândul său, Nimrod Zvik, directorul Be Igloo (organizaţia de vânzări a fondului norvegian de investiţii România Invest), spune că probleme pot apărea şi în privinţa deţinerii proprietăţii asupra terenurilor. „Ar fi destul de greu ca oamenii să se asocieze pentru a cumpăra un teren care costă acum să zicem 80-100 euro/mp, pentru ca apoi să depună actele pentru creditul de construcţie. Să nu mai vorbim de autorizaţii şi altele”, explică Zvik.

Construcţia de locuinţe noi, pentru cei cu venituri ridicate
La rândul său, Ionuţ Butoi, secretar general al Uniunii Naţionale a Agenţiilor Imobiliare (UNAI), spune că prevederile Prima Casă II legate de construcţia de locuinţe noi se adresează, prin natura lor, celor cu venituri peste medie. „Partea privind construcţiile noi o să trezească interesul celor care aveau deja de când să ridice o locuinţă, iar Prima Casă este o oportunitate mai convenabilă pentru asta”, subliniază reprezentantul UNAI. Acesta precizează că, de cele mai multe ori, tinerii cu venituri medii nu dispun de resursele necesare pentru o asemenea investiţie – nu deţin nici terenul, care poate ajunge la o valoare considerabilă, şi nici de timpul şi banii necesari pentru a aştepta ridicarea unei construcţii noi, plătind în acelaşi timp şi o chirie.

Guvernul a amânat astăzi aprobarea unei Ordonanţe de Urgenţă ce prevedea modificarea datei de intrare în vigoare a obligativităţii certificatului energetic. Noul termen propus de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT) este 15 iunie 2010. Dată fiind amânarea aprobării actului normativ însă, rămân în vigoare prevederile Ordonanţei de Urgenţă nr. 114/2009. Potrivit acestora, proprietarii locuinţelor vechi vor trebui să deţină un certificat energetic pentru derularea unei tranzacţii imobiliare de la 1 ianuarie 2011.

Majoritatea clădirilor vechi din România sunt încadrate în clasele energetice C şi D, ceea ce înseamnă că au consumuri specifice anuale pentru încălzire, apă caldă de consum şi iluminat de peste 200 kWh/m2an. Consumul recomandat este de sub 100 kWh/m2an.

Certificatul energetic este un instrument util în vederea atingerii acestui standard, întrucât include, pe lângă simpla atestare a performanţei energetice a clădirii, şi o serie de recomandări pentru creşterea sa. Documentul tehnic este valabil 10 ani de la data emiterii. Până la 30 aprilie 2010, au fost atestaţi 767 de auditori energetici, informează MDRT într-un comunicat.

Introducerea unui standard profesional ar fi utilă atât agenţilor, cât şi cumpărătorilor, prin stabilirea unor exigenţe clare în activitatea imobiliară

Un subiect la modă în ultimul timp este imaginea proastă de care se „bucură” agenţiile imobiliare în rândul consumatorilor finali de servicii. Pe fundalul recesiunii economice, ridicarea exigenţelor clienţilor – în materie de preţ, dar şi de calitate – nu face decât să scoată la iveală obiecţii care până nu demult erau mascate de efervescenţa boom-ului. Dan Negulescu, preşedintele Asociaţiei Profesionale a Agenţilor Imobiliari din România (APAIR), subliniază că principalii factori care au condus la conturarea acestei imagini proaste asupra agenţilor imobiliari au fost nerespectarea principiilor etice şi a legislaţiei în vigoare, dar şi lipsa unei educaţii de calitate oferită agenţilor. Nu este însă cazul tuturor jucătorilor din piaţă, calitatea serviciilor oferite unui client variind semnificativ de la caz la caz.

În contextul dificultăţii de a ajunge la un consens între cumpărători şi agenţi, www.imobiliare.ro a realizat un top al celor mai frecvente nemulţumiri invocate de cei dintâi. Clasamentul este efectuat pe baza unui sondaj adresat clienţilor care au contactat agenţii imobiliare în vederea efectuării unei tranzacţii în perioada martie-aprilie 2010, prin intermediul portalului www.imobiliare.ro.

Informaţii complete şi actualizate
Pe primul loc în topul obiecţiilor clienţilor stă lipsa de disponibilitate a agenţilor imobiliari. Asta deoarece potenţialul cumpărător doreşte ca agenţia să răspundă prompt solicitărilor lui şi să aibă informaţii complete şi actualizate cu privire la proprietăţile pe care le deţine în portofoliu. Al doilea motiv de nemulţumire a căutătorilor de locuinţe este determinat de ofertele dublate, cele cu preţ incorect, sau care sunt promovate deşi nu mai sunt valabile. Lipsa de transparenţă a agenţiei, prin evitarea afişării comisionului aplicat atât cumpărătorului cât şi vânzătorului, ocupă cel de-al treilea loc în clasament. Alte obiecţii ţin de ascunderea viciilor pe care le are imobilul şi, respectiv, de prezentarea unor date ireale, cum ar fi promovarea suprafeţei construite în locul celei utile. O cerinţă a clienţilor agenţiilor imobiliare este ca agentul să fie în contact permanent cu proprietarul locuinţei, astfel încât să poată oferi detalii concrete de la primul telefon, fără a mai solicita un interval suplimentar de timp.

Respectarea unui cod de etică, o necesitate
Comentând rezultatele sondajului, Adrian Erimescu, directorul general al www.imobiliare.ro, observă că cei care doresc să apeleze la o agenţie imobiliară aşteaptă valoare adăugată susţinută prin corectitudine, transparenţă şi seriozitate. Aceste aşteptări sunt cât se poate de fireşti, multe dintre acestea fiind reglementate prin lege în alte ţări europene. „Iniţiativele despre care se vorbeşte în prezent, legate de introducerea unui cod de etică sau a unui standard care să fie adoptat de agenţii imobiliari profesionişti, ar trebui să reprezinte o intrare în firesc a sectorului imobiliar”, subliniază Erimescu.

La rândul său, Dan Negulescu enumeră câteva elemente prin care agenţii imobiliari pot schimba imaginea pe care o au în rândul cumpărătorilor: să fie educaţi corect, să încheie asigurări profesionale, să ofere servicii reale şi corecte şi să respecte legislaţia în vigoare, precum şi codurile etice şi regulamentele interne de lucru. „Clienţii agenţilor imobiliari vor aprecia calitatea serviciilor şi riscul de neplată a comisioanelor/onorariilor agenţilor se va reduce considerabil”, estimează preşedintele APAIR. În acelaşi timp, precizează acesta, autorităţile care reglementează activitatea agenţilor vor trebui să trateze cu aceeaşi monedă atât agenţii care încalcă normele etice şi legale, cât şi clienţii care refuză, reduc sau amână în mod nejustificat plata serviciilor prestate potrivit obligaţiilor din contractele încheiate.

Pasionaţii hainelor „de firmă” care vor totuşi să facă economii au un motiv de bucurie. În Fashion House Outlet Centre s-a deschis un magazin Tom Tailor, ce va comercializa articole vestimentare cu reduceri de până la 70% mai mici, informează Jones Lang LaSalle, unul dintre agenţii co-exclusivi ai proiectului.

Prezent la nivel internaţional din 1962, grupul Tom Tailor operează 5.900 de puncte de vânzare, dintre care 87 de magazine proprii, 201 magazine în franciză şi 1.108 shop-in-shops.

Brandul este prezent în 35 de ţări şi a generat vânzări de peste 300 de milioane de euro pe parcursul anului trecut.

Centrul comercial de tip outlet Fashion House a fost deschis pe luna decembrie din 2008. Situat în partea de vest a oraşului Bucureşti, la intrarea pe autostrada A1, proiectul a fost dezvoltat de Liebrecht & wooD şi este operat de GVA Grimley, ambele companii prezente pe piaţa centrelor de tip outlet la nivel european.